Titlu: Cafeneaua de la capătul lumii
Autor: John P. Strelecky
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Fabiana Florescu
Numar pagini: 136
ISBN: 978-606-33-5047-4

Premisa e simplă — ce se întâmplă când o criză existențială și o cafenea izolată se întâlnesc?

Cafeneaua de la capătul lumii își propune să provoace cititorul să își imagineze viața lui cât se poate de diferită. Sau, cum spune sinopsisul care mi-a stârnit curiozitatea, ce se întâmplă atunci când un personaj, John, se rătăcește, rămâne fără benzină și dă de o cafenea izolată unde, pe lângă mâncare, i se pun următoarele 3 întrebări:

• De ce ești aici?

• Îți este teamă de moarte?

• Ești un om împlinit?

Recunosc că am ales cartea doar pentru sinopsis, fără să investighez mai departe că sub disimularea acestei premise se află o scriere în genul Secretul — mai puțin narativ, mai mult încercare de a naște epifanii cu un limbaj colocvial, repetitiv, mergând din aproape în aproape pentru a da răspunsuri simpliste unui context mult mai complex al condiției umane.

John, amintește-ți de acei oameni la care te-ai gândit la începutul discuției noastre - aceia care lucrează pentru a-și îndeplini MV-ul (n.b. Menirea în Viață). Cum este să interacționezi cu ei? 

E minunat. Nu poți să nu fii captivat de pasiunea lor și de entuziasmul pe care îl investesc în ceea ce ei fac. Parcă-ți vine și ție să-i ajuți.

Într-un dialog care se vrea socratic, precum exemplul de mai sus, printr-un șir continuu întrebare-răspuns, personajul principal conversează cu chelnerița, bucătarul și alte personaje din cafenea ce și-au găsit menirea în viață. Deși punctează anumite aspecte ale vieții care în contemporan sunt trecute cu vederea sau ignorate, scriitura nu are suficientă forță pentru a nuanța fiecare întrebare — ce înseamnă această menire? Este una singură? De ce?  

Dacă scopul dezvoltării personale este central în modul în care este alcătuit volumul, iar întrebările în jurul căruia John croșetează scenarii potențiale pentru a-și schimba viața sunt bine alese, Cafeneaua de la capătul lumii eșuează, pentru mine, tocmai în filosofia sa. Deși John reușește să își găsească anumite răspunsuri de unul singur, modul în care este ghidat și exemplele care nu iau în calcul viața reală, cu toate straturile sale, nu reușesc să surprindă nici spiritualitatea, nici eficiența unui dialog realmente socratic. Totul este diluat și mult mai superficial tratat.

Cafeneaua de la capătul lumii rămâne un exercițiu cu intenții bune în contextul dezvoltării personale, dar neterminat, care cred că e mult mai reușit în cărți de ficțiune precum Biblioteca de la miezul nopții sau Turnul sinucigașilor.

• Plusuri

  Premisa și întrebările de coaching care se află în meniul cafenelei.

• Minusuri

  Dialogurile repetitive și supra-explicarea conceptelor de viață la care autorul face referire.

• Recomandari

  Celor interesați de dezvoltare personală și de curentele contemporane de introspecție, în forma lor simplă.