Titlu: Onoare
Autor: Elif Shafak
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Ada Tănasă
Numar pagini: 390
ISBN: 978-973-463-531-3

„Am urmărit-o. S-a uitat la o vitrină, nefiind – evident – grăbită să ajungă acasă. M-am gândit că poate așteaptă să se întâlnească cu amantul, însă nu s-a întâmplat așa. Când am ajuns aproape de strada noastră, s-a împiedicat, scăpându-și geanta jos. O chestie kaki veche, pe care n-o mai văzusem niciodată. Pe când o ridica, m-a zărit venind în spatele ei. „Iskender”… a șoptit, de parcă numele meu ar fi fost un secret.”

Cumpără titlul în engleză

De origine turcă, deși s-a născut în Franța și a copilărit în Spania, iar în prezent trăiește în SUA, Elif Shafak este o scriitoare care cunoaște și înțelege cutumele societății musulmane, conflictul – câteodată mocnit, câteodată fățiș – dintre turci și kurzi, precum și dificultatea cu care imigranții musulmani se integrează în societatea occidentală din cauza ideilor preconcepute cu care cele două civilizații se percep reciproc. În Onoare, Elif Shafak surprinde cu o putere extraordinară de discernământ persistența educației pe care societatea musulmană o imprimă din fragedă pruncie exponenților săi, mai exact totala intoleranță a bărbaților la orice tip de libertăți feminine, precum și insensibilitatea la nevoile pe care femeile le-ar putea avea, dar și totala supunere a acestora față de cutumele care le înrobesc definitiv, inseminându-le în suflet frica viscerală față de bărbați, ascunsă bine sub masca respectului.

Destinele a trei generații de kurzi și turci proveniți dintr-un sat de lângă Eufrat se întrețes într-o dramă de proporții care va schimba definitiv viața celor care, tangențial sau direct, au de-a face cu personajele ei. Drama se desfășoară lângă Eufrat, într-unul din satele kurde din zona turcă a cursului său, în Istanbul și în Londra. Abu Dhabi este și el scena unui scurt episod – foarte important de altfel. Structura romanului este foarte interesantă, primul capitol fiind relatat la persoana întâi, iar celelalte, cu excepția câtorva, la persoana a treia. Construit ca un puzzle cu piesele amestecate în timp și spațiu, romanul își ia savoarea tocmai din dezvăluirea acestor piese, care, încet-încet, reușesc să creeze imaginea completă a dramei pe care autoarea ne-o prezintă.

Încă din primul capitol, care este într-o oarecare măsură începutul unui epilog ce va fi dezvoltat la final, Elif Shafak nu ezită să dezvăluie anticipat amănunte care, la prima vedere, riscă să strice integritatea dramei. „Faptul că lucrurile pe care ura să le audă din gura lui Naze avea să le rostească cuvânt cu cuvânt fiicei sale, Esma, mulți ani mai târziu în Anglia, avea să fie una din multele ironii din viața lui Pembe” sau „Așa se face că întâiul ei născut, mărul din ochiul ei, a ajuns să fie numit Askander în kurdă și Iskender în turcă. După ce familia a emigrat în Londra, pentru colegii de școală și profesori, era Alex – și sub acest nume avea să fie cunoscut la Închisoarea Shrewsbury, de paznici și deținuți deopotrivă” sunt citate din care se înțelege destul de clar că familia lui Pembe, a lui Iskender și a Esmei va emigra în Anglia, unde Iskender va fi deținut în Închisoarea Shrewsbury, iar aceste citate se găsesc în primele pagini ale romanului. Și acestea nu sunt singurele anticipări care, la un moment dat, îl fac pe cititor să se întrebe „Dacă autoarea mi-a prezentat firul epic din aluzii încă de la început, ce anume îmi rezervă în continuare?”. Ei bine, acest fir epic expus nonșalant, aproape neglijent încă din primele pagini, este doar pretextul pentru introspecții și analize de o profunzime extremă cu privire la condiția imigrantului cu educație rigidă, care reușește să „scape” în Occident, dar care nu se va adapta niciodată tocmai din cauza libertăților și libertinismului pe care le caută.

Romanul Onoare aduce într-o oarecare măsură cu romanele lui Khaled Housseini. Aceeași dramă a destinelor tulburate de legi absurde care au la bază pretinse percepte religioase și care le refuză oamenilor și cele mai elementare drepturi, inclusiv dreptul la protecție, doar că Elif Shafak face mult mai mult. Ea folosește aceste absurdități doar ca pretext pentru a analiza dramele sufletești ale celor prinși în vâltoarea evenimentelor care par normale pentru cei ce se conduc după ele. Dorința și iubirea, nevoia de libertate și de protecție, de exprimare și de sinceritate, sunt interpretate ca trădare. Crima justificată ca „lecție” este soluția pentru îndreptarea trădării. Rezultatul este dezastruos: multe vieți distruse, multe inimi frânte, iar gestul își pierde justificarea în timp. Cam așa s-ar putea rezuma întregul conflict al romanului. Însă profunzimea planurilor psihice ale celor implicați în acest complot, urmările trădării și ale crimei, dar și acțiunile precursoare, care motivează actul dramatic și definitiv al epurării răului sunt exploatate de Elif Shafak cu o măiestrie care o așază în Panteonul scriitorilor turci de valoare, alături de Orhan Pamuk, recent laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

• Plusuri

  Romanul Onoare al lui Elif Shafak reușește să surprindă drama psihologică de dincolo de aparențe. Luciditatea autoarei trage un semnal de alarmă: un simplu titlu într-un ziar, „Crimă în numele onoarei”, poate ascunde o dramă care depășește cu mult imaginația opiniei publice, vinovat de crimă nefiind în mod automat și necesar criminalul, ci mai degrabă o educație care în unele state este ridicată la rang de sistem legislativ. Autoarea ne explică într-un mod extrem de subtil faptul că toleranța , la fel ca și intoleranța, are multe fațete, unele mai evidente decât altele. Onoare completează în cel mai poetic mod cu putință imaginea imigranților din zonele în care educația musulmană rigidizează bărbații și sacrifică femeile pe altarul unui puritanism exagerat și, până la urmă, inutil.

• Recomandari

  Onoare ar trebui să se afle pe rafturile tuturor celor pentru care lumea musulmană (fie ea turcă, kurdă, iraniană, irakiană sau afgană) reprezintă o curiozitate, un interes aparte sau poate chiar o pasiune. Romanul completează imaginea musulmanilor, după cum spuneam, așa că trebuie citit de cei pentru care știrile de la televizor sau din ziare despre această categorie socială reprezintă principala sursă de informare despre ea.