Titlu: Premiul
Autor: Silvian Floarea
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-724-770-4

Cu toții cred că ne-am imaginat, la un moment dat, cum ar fi să câștigăm ceva important: o mașină, o casă, marele premiu la lotto... Dar ne-am gândit oare că, odată cu un asemenea câștig, se pot ivi și o groază de complicații? Prea puțini ar sta să cântărească neajunsurile și iminentele probleme care vin la pachet cu o astfel de întâmplare și abia după ce își revin din beția cu apă rece încep să resimtă efectele adverse ale bucuriei de moment.

În romanul său, Silvian Floarea prezintă o realitate nu foarte depărtată de a noastră în care omul este în planul secund, mai ales cetățeanul de rând, iar legi absurde guvernează viețile tuturor, împreună cu un sistem corupt. Avem parte de judecători plictisiți, care nu dau un ban pe relatările incredibile ale celor implicați în procese, ci vor să scape cât mai repede de încă o grijă; interlopi analfabeți și violenți, care încearcă prin orice metodă să-și sporească averile; patroni înfumurați de firme etc. Totul e dureros de familiar, dar parcă îi lipsește ceva.

Cu toate că încercările prin care trebuie să treacă protagoniștii sunt suficient de incredibile cât să țină treaz interesul cititorului, am avut o mare problemă cu acest roman: personajele. Poate că aceasta a și fost intenția autorului: de a crea niște personaje cât se poate de banale și lipsite de farmec, dar nu am reușit nicicum să le îndrăgesc. Nu am simțit pentru ele nimic, doar eram vag curios de cum se va termina toată nebunia. Din cauza lor nu m-am putut bucura pe deplin de o lectură care, în alte cazuri, ar fi fost amuzantă și originală.

Am simțit că, prin intermediul Premiului, autorul a vrut să tragă un semnal de alarmă în legătură cu societatea în care trăim, felul în care aceasta tratează cetățenii și asupra viitorului nu tocmai promițător spre care ne îndreptăm. În același timp, mi s-a părut că romanul nu a fost scris pentru oricine. Cititorul de rând, cum sunt și eu, obișnuit poate cu limbajul direct, personajele puternic conturate și acțiunea cursivă din alte romane contemporane, ar avea probleme în a-l digera și cred că i-ar lăsa un gust amar la final.

Nu spun că Premiul este o carte proastă, în niciun caz, doar că i-au lipsit unele elemente care să o facă o lectură cu adevărat plăcută în ochii mei.

• Plusuri

  Analiza detaliată a societății în care trăim.

• Minusuri

  Personajele vag conturate, de care nu ajungi să te atașezi.

• Recomandari

  Cititorilor de literatură română contemporană.