bookblog.ro

Capcana dintre două lumi

Scris de • 2 January 2015 • in categoria

Titlu: Two Rabbit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 318
ISBN: 978-606-8335-37-7
Cumpara cartea

„Oriunde te-ai duce și oricine ai vrea să fii, nu poți să fii mai mult decât cel pregătit să fii. M-am pregătit cu nepăsare să fiu ceea ce sunt. Fiul ploii. Matracuca destinului. Un idol cu ochii scoși din care până și destinul a fugit.”

Beatrice Ognenovici a lucrat mai întâi în jurnalism, apoi a emigrat în Canada. Abia zece ani mai târziu s-a întors în România și la prima ei dragoste, literatura, astfel născându-se romanul Two Rabbit, cel desemnat ca fiind manuscrisul câștigător al Concursului de Debut Max Blecher/Herg Benet în 2012.

Rămas orfan și olog chiar de ziua sa din cauza unui accident de mașină, ajuns în spital și făcând abuz de analgezice, Dré devine locatarul unei alte lumi, în care va fi poreclit Two Rabbit, iar drogurile, jaful sau crima nu-i vor fi deloc străine. Deși i se oferă șansa unui trai decent alături de El Tio, acesta alege să fugă împreună cu Julio și Meo, devenind membru al bandei 400 Rabbits, fără să aibă habar de încurcăturile în mijlocul cărăra va plonja. Dar nici viața aceasta de „orbeți orfani buzunărind viața, jefuind raiul”, nu poate dura la nesfârșit. Mai târziu, Dré ajunge să-l cunoască pe Tyler (cel care zicea că e un om liber care și-a închis libertatea în sine cu lanțul ce-i atârna de gât), dar și multe alte personaje colorate care-l poartă prin tot felul de locuri și întâmplări neașteptate, în timp ce-și confecționa visuri și practica nebunia.

Dré, nemaiștiind cu exactitate cine e, suferind de-o amnezie convenabilă, simțindu-se aruncat de viață în toate direcțiile într-o mizerie din ce în ce mai cruntă, într-o lume deloc demnă de încredere, alege a-și făuri propriile variante ale realității, ajungând „un soi de Quetzalcoatl, un cholo cu pene și viața însăși se transformase într-o piñata.”

Two rabit
Dré e un rebel, dar unul atipic, preocupat de un nivel mai profund al existenței, întrebându-se „De ce mor oamenii de vii? Când și mai exact în ce moment al existenței lor se întâmplă?”. Nedorind să ajungă un putregai viu și fără visuri la fel ca trei sferturi din omenire, aceasta nu râvnește la fericire (o consideră drogul maselor), nu caută frumusețe sau sens, ci mai degrabă o modalitate de a se revendica pe sine, visând la barurile pline de povești din Veracruz și desenând pancarte cerșetorilor pe un dolar.

„Aveam aripi la umeri și la genunchi și făceam ture deasupra orașelor lumii. Ne strecuram de fiecare dată alții în corpurile noastre și ne consumam halucinațiile ca niște golemi care descopereau pe rând pragurile inițiatice. Ajungea doar să clipim și făceam saltul în nesfârșitele lumi paralele, pline de soare, ploi călduțe și curcubeie.”

„Călare fiecare pe visul lui, ne umflam, ca niște bășici pe talpa destinului, până făceam poc și curgeam înapoi pe pământ.” Visul devine astfel o ipostază mult mai complexă, nu doar o stare indusă de consumul de substanțe. Ci o metodă de a-și reinventa trecutul și o sfidare a morții care încerca să-l batjocorească ajungându-l mereu din urmă și luându-i tot ce avea mai scump pe lume. „Mai târziu, pe stradă, încă buimac, aveam să încerc și restul gamei dătătoare de senzații: perico (cocaina), crack, opium, chinaloa / heroina (chocolate de fun man chu), lsd, mota / chora / malva / morisqueta (marijuana) hierba / iarba, ecstasy, crystalmeth speed / acid, poleială, mushrooms. De toate. Nimic nu mi-a scăpat. Mă simțeam învingător atunci când suflam prafurile direct în nasul doamnei în negru, la muerte, care-mi secerase cu coasa și trecutul, și osul. Iar prafurile își făceau rostul cum știau ele mai bine.”

Cele trei capitole Întâiul Vis, Al doilea Vis, Trezirea marchează un traseu inițiatic.
Visele/poveștile sunt alchimie, un proces prin care ostilitatea Mexicului capătă o dimensiune poetică. Printre jointuri şi arme sunt injectate patru poveşti de dragoste care-i schimbă total viața lui Dré, ajutându-l să se întoarcă acolo de unde a plecat.

Din perspectiva mea, Dré e un fel de Șeherezadă modernă, hippie și masculină, care se folosește de povești pentru a-și ascuți intuiția devenind capabil să privească lumea la fel ca cerul înstelat, prin mii de ochi. Dar mai ales pentru a crea uși acolo unde se simte înconjurat de pereți goi, pentru a evada dintr-o realiatate în alta, până ce cuvintele vor construi harta care-l va ghida spre locul unde și-a îngropat adevăratul sine.

„Nu există Dumnezeu. Există doar zaruri. Zarurile sunt Dumnezeu. Noi mânuim zarurile de frică să nu rămână cerul gol.”

  • Plusuri

    Un personaj carismatic de care devii dependent, un cadru colorat, aparent simplu, dar cu un substrat complex abundând în metafore.

  • Recomandari

    Tuturor celor cu suflet rebel, care cred în vise și povești și-n posibilitatea lucrurilor improbabile.

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Zetu Viorel spune:

    Cartea este beton o recomand daca vreti sa faceti cateva schimbari de optica, visare si evadare. La multi ani si buni.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro