bookblog.ro

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism

Scris de • 16 July 2014 • in categoria

Titlu: Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 232
ISBN: 978-973-46-4366-0
Cumpara cartea

Exercițiu de imaginație: e o masă liberă într-o cafenea plină până la refuz. Ceri un scaun de la bar și iei în primire acea masă liberă. Ți se aduce și meniul, ți se toarnă și apă rece într-un pahar înalt. E foarte mult zgomot și abia ce-ți poți auzi gândurile încercând să descifreze meniul. Brusc se lasă liniștea. Cobori meniul și toți oamenii din cafenea sunt la masa ta. Fac cu rândul și-ți povestesc fiecare o experiență. În final, ai mult mai mulți prieteni. Ce bine că te-ai așezat și ai luat cartea asta-n mâini.

foto 1

Iată meniul : Cărțile vin primele, un loc de onoare bine meritat, dar nu numai ele, ci și revistele, comic-urile, ziarele, în principiu tot ce se putea citi la momentul respectiv: „Shogun”-ul (scris din greșeală de George Călinescu), „Cei trei mușchetari” , romanele lui Marin Preda, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (de data asta e chiar de George Călinescu, piesă rară pe vremea respectivă), „Pif” și poeziile lui Eminescu, Bacovia sau Stănescu. Toate acompaniate de „datul pe sub mână”, afaceri de cartier, „povești cu Ileana și Costel”, pagini pentru hârtia veceului din curte… pe scurt, picanterii mondene, dar de la vremea respectivă.

Apoi Filmele, cu nelipsita și des precizata Irina Margareta Nistor și a traducerilor dumneaei din filme cu Bruce Lee (alias „bruslii”) sau Vandame (cu accent pe e) sau Jackie Chan (alias „cichicean”). Și fără îndoială faimoasa interpretare la „F*** you!” potrivitul „Du-te naibii!” . Desigur că au fost și filme mai serioase, „Dune” (de David Lynch) , „Karate kid” sau „Dirty dancing”. Presărate cu viață pe ici pe acolo de raziile Miliției prin cămine de liceu și boxe de bloc, plus poveștile cu filme porno traduse ad-hoc.

Vin cu o recomandare, două să fie (ambele cu relevanță) :

foto 2CMungiu Poster 5x7 En aprobat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar Muzica nu avea cum să lipsească de pe meniu. Frenezia imbatabilă a discurilor de vinil și vremurile în care DJ-ul știa să învârtă de-a dreptul ceva, erau egalate doar de discotecile și chindiile meticulos organizate și vibrate de nume precum : BZN, Boney M., Modern Talking, Michael Jackson, Prince, Madonna, Tina Turner, Whitney Houston, Erasure, Alphaville etc. Totuși, să nu uit de Cenaclul Flacăra ce-ar fi deschis apetitul pentru ceva bucăți fluierate din Carmen, Aida sau Rigolleto. „Cântarea României” n-are de ce lipsi, împreună cu regretatele șlagăre interpretate de Corina Chiriac, Mirabela Dauer sau Dan Spătaru.

foto 4foto 5

Adevăratul liant sunt oamenii din spate, din spatele numelor proprii, sau a pseudonimelor, cei care reușesc uneori cu greutate, alteori cu nonșalanță, să creeze universul de consum cultural al anilor ’60 ‚ ’70 sau ’80 .

 

 

Poveste de poveste ești furat de peisajul comunist cu nostalgia bătrână a participanților direcți ai „epocii de aur”. Volumul coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță are un elan fermecător. Un studiu social menit să deșurubeze măcar o moleculă din enigma activităților distractive din vremea faimosului „plumbuit”. Parcă totul s-ar agita în fitilul unui bec Edison ars de multă vreme, ce n-ar mai funcționa, dar pe care-l păstrezi pentru „frumusețe”.

  • Plusuri

    O lectură ușoară, umor.

  • Recomandari

    Pasionaților de comunism și de povești bune.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. diana spune:

    Chiar ieri am terminat cartea. Unele povestiri sint reusite, altele destul de fade, iar cea scrisa de Bogdan Gherca (sper ca nu-i gresesc numele) a fost realmente prost scrisa. Carticica este o lectura placuta, fara a oferi cine stie ce revelatii. Desi aveam si eu cam aceleasi preferinte la lecturi si jocuri, nu prea am avut senzatia reintilnirii unor momente din copilarie, care sa-mi dea o senzatie placuta de deja-vu.
    Desi am fost in aceeasi generatie cu cei mai multi dintre autori, nu m-am regasit in povestile lor, as zice ca nu prea aveau un ton personal.
    Intr-o poveste, autorul povesteste cum sicanau paznicul de santier, cum se batea cu bolovani cu alti copii sau cum au gonit niste ciini de pe spatiul viran de pe linga blocul unde statea. Sincer, nu aveam nevoie de astfel de amintiri si regret ca mi-am pierdut 5 minute din viata citind “memoriile” autorului, complet inutile si fara farmec.

    raspunde

    • Cosmin Popa spune:

      Sunt de acord cu tine (sper sa ne putem tutui, altfel imi cer scuze) pana la un punct. Cand imi cade pe mana o astfel de carte merg pe principiul de “the benefit of the doubt”, si-am privit-o pe aceasta sub forma unui studiu sociologic. Nu sunt autori consacrati aici (poate doar unii), iar “farmecul” nu cred ca e dat de cursivitate sau “talentul” autorilor (in acest caz) ci de dovezile culturale, daca nu antropologice. Eu nu sunt de aceiasi varsta cu “memorialistii” de aici, desi mi-am gasit anul nasterii recurent prin volum, dar m-am regasit pe ici pe colo ca fiind si Nica din prispa casii si Mendebilul dintre blocuri. Mi-am amintit si de povestile alor mei de pe-atunci si-apoi de filmele lui Mungiu. Citind/vizionand/auzind astfel de povesti ai impresia unei lumi exotice si nu tara in care traiesti acum (desi parca nici acum nu ducem lipsa de ce exotism :)) ), si daca mi se pare mie asa, imagineaza-ti cum ar fi pentru mai tinerii nascuti dupa campionatul mondial din `94.
      Iti regret si eu cele 5 minute. Nu toate pot fi placute sau pe plac, de asta probabil mi-am imaginat cartea asta ca un fel de bere cu prietenii, unde la cateva povesti razi, la altele schimbi subiectul.

      raspunde

  2. Zina spune:

    Fiecare perioadă își are plusurile și minusurile sale, pe care trebuie să le luăm așa cum au fost. Nu poate exista bună-înțelegere între oameni fără asta.

    raspunde

    • Cosmin Popa spune:

      Desigur… daca am mai adauga respectul, valorile si omenia ne-am putea apropia de o oarecare armonie :).
      Si fiecare perioada cred ca-si are rost in procesul ei istoric, de asta consider ca ar fi bine sa invatam ce trebuie din cele ce au fost, sa le putem influenta pozitiv pe cele ce vor fi.

      raspunde

  3. Marilena spune:

    Povestea mea visinie v-a placut?

    raspunde

  4. Alex spune:

    Eu cred ca este una dintre cele mai interesant amintiri din carte. Iar modul in care autorul descrie “cum se distrau” pe santier este absolut savuros. Plus ca mai are inca doua subcapitole la fel de interesante. Fraze simple, narativitate, si consemnare a adevarului. Va pot spune ca ma regasesc in multe din cele scrise.

    raspunde

  5. diana spune:

    Multumesc pentru reactie :).Nici eu nu am cautat scriitori consacrati sau stiluri deosebite. Ma asteptam sa am un sentiment de intoarcere in timp, sa am impresia ca parca ii stiu de undeva pe cei care povestesc. Mi s-au parut cam impersonale cele mai multe dintre povestiri, unele lasa impresia ca s-ar putea incadra in aproape orice fel de antologie de povestiri. Nu mi se pare ca alcatuiesc o imagine relevanta a vietii sociale din
    timpul comunismului. Mi-a placut la prima povestire fragmentul cu copii care asteptau la coada ca sa intre in biblioteca si unii au trebuit sa renunte pentru ca se sunase de ore. Exact asa mi se intimpla si mie. Parca am si simtit mirosul de biblioteca de la scoala si parerea de rau ca s-a terminat pauza:)

    raspunde

    • Zina spune:

      Plăcută amintire ! Tinerii care vor citi cartea nu o vor înțelege, multe dintre bibliotecile școlare, comunale sau orășenești au dispărut demult.

      raspunde

    • Cosmin Popa spune:

      Purul fapt ca a trezit o amintire, iar ea e inconjurata (precum dezvolta si Zina) de lucruri specifice unei perioade apuse, aduce o anumita relevanta vietii sociale de atunci. Imi e greu sa-mi imaginez cozi la bibliotecile liceelor sau cele orasanesti in zilele acestea, cand abia daca se aduna o mana de oameni la bibliotecile universitare.
      Zic doar.. ca poate relevanta vine si din trezirea amintirilor, din cateva detalii subtile sau chiar evidente si nu neaparat din spiritul documentarist ce ar fi trebuit sa-l aiba.
      Placutelor amintiri :) sa le aducem omagiul.

      raspunde

  6. Alex spune:

    Calin Ciubotari are o povestire foarte bine scrisa. Gropa de gunoi. Acum de… fiecare a consemnat ce a crezut el ca e important. Se vede ca au facut lucrul asta cu detasare. Evident ca in multe din texte sunt exagerari dar cred eu ca antologia se vrea mai degraba un fel de incursiune in lumea oarecum inocenta si relaxata a comunismului. Are valoare documentara. Chiar nu inteleg de ce textele lui Parfene nu ti-au placut? probabil pentru ca nu esti de sex masculin….:) Si sunt bine scrise… la naiba.

    raspunde

    • diana spune:

      Raspunsul meu era pentru Cosmin Popa, acum raspund si la comentariul tau :)
      Nu mi-a placut nici Groapa de gunoi si n-are nici o legatura ca ” nu sint de sex masculin”. Sint niste povesti in care nu m-am regasit, ma refer la cea a lui Parfene, respectiv nu mi-au placut, cea cu groapa de gunoi. Asta desi faceam si eu destule sicane, inclusiv ma bateam cu alti copii sau ii scoteam din minti intentionat pe vecinii in virsta. Sa spunem ca pentru mine aceste amintiri nu joaca un rol asa de important si nici nu ma intereseaza sa aud altele asemanatoare din partea altora. In schimb mi-au placut ,printre altele, cele scrise de Andrei Stipiuc si Dumitru Ungureanu. Vreau sa spun ca mi-ar face mult mai multa placere sa aud pe cineva povestind despre revistele Pif dupa care ma innebuneam si eu decit sa- mi evoce datul cu bolovani si fugaritul ciinilor de pe linga Palat. Mai direct, nu orice timpenie rememorata din copilarie merita inclusa intr-o carte.
      Lumea comunismului nu mi se pare relaxata si inocenta. Ca are umor involuntar, este altceva.

      raspunde

      • Cosmin Popa spune:

        Sunt si eu de acord in privinta relaxarii si inocentei. Nu ma pot pronunta stiintific, poate nici sentimental, dar nu-mi imaginez o armonie. Poate ca ar fi fost momente de rebeliune, macar o “lupta” pentru o libertate temporara, care de nenumarate ori dadea nastere la situatii umoristice.
        Dar cred ca ar trebui respectate aceste amintiri, oricum ar fi ele, bune sau ne-bune, potrivite sau nu pentru o carte. Mi s-ar parea indreptatit sa critici editorii sau coordonatorii. Dar amintirile nu cred c-ar trebui judecate dupa natura cu care te regasesti in ele.
        Ele vor fi tot timpul acolo si nimeni n-ar fi stiut de cateva daca n-ar fi fost plantate-ntre coperti.

        raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro