Titlu: Casa Germană
Autor: Annette Hess
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Daniela Ștefănescu
Numar pagini: 376
ISBN: 978-606-779-659-9

Eva Bruhns este o tânără nemțoaică care își trăiește cei mai frumoși ani în decada '60, în Frankfurt. Singura ei preocupare ar trebui să fie măritișul: cum să-l țină lângă ea pe Jürgen, logodnicul cel bogat, și să-și facă o situație ca femeie căsătorită. Însă ceva o împinge spre un gest puțin caracteristic pentru ea - fată cu „nervii slabi” - un gest în care nu o recunosc nici logodnicul, nici bonomii părinți cârciumari, nici sora emancipată dar nefericită. Decide să fie translator din poloneză în procesul de la Frankfurt împotriva nazismului.

Annette Hess descrie viața la douăzeci de ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, când peste întreaga societate domnea un pact al tăcerii. Cei implicați în ororile lagărelor naziste erau în continuare cetățeni respectați, iar în sânul celor mai multe familii, așa cum este și familia cârciumarului Bruhns, subiectul nazismului era tabu. Dar oare câți oameni pot fi de fapt incriminați pentru niște fapte permise de o nație întreagă? Vina este doar activă sau și pasivitatea poate fi condamnată?

Protagonista noastră nu simte că se aventurează într-o călătorie care îi va schimba viața definitiv, ea privește răul ca pe ceva îndepărtat, ceva despre care a auzit, dar care nu poate fi întâlnit în cercul ei de apropiați și cunoscuși, și cu atât mai puțin în draga ei familie. Dar ea se mișcă zilnic printre indivizi traumatizați, care au trăit sau au comis fapte inimaginabile chiar dacă toți par așa de normali... Ce este de fapt normalitate într-o perioadă atât de apropiată de Holocaust?

Scriitoarea lasă ca vălurile să cadă pe rând, de-a lungul acestei lecturi. Căci deși este un roman cu baze istorice solide, și clar foarte documentat în privința procesului de la Frankfurt, Annette Hess face din el un thriller, cu un punct culminant care merită toate aplauzele.

„- Asta nu-i adevărat, Jürgen, acolo nu este răul. Sau cine știe ce diavol. Aceștia sunt pur și simplu oamnei și tocmai asta e cel mai rău.”

„Casa Germană” pune problema vinei colective și a ispășirii sau iertării ei. Căci e în firea omului să aleagă să creadă că doar monștrii înfăptuiesc crime, iar noi, restul oamenilor, nu avem pentru ce fi trași la răspundere. Ne atrage atenția că dincolo de vinovăție sau nevinovăție se află adevărul, un ultim drept care nu poate fi negat victimelor: generațiile viitoare trebuie să știe adevărul.

O vă las să descoperiți și povestea de dragoste din carte, dintre Eva și Jürgen, felul în care ea se modifică. Răzvrătirea Evei e susținută de momente cheie din narațuine, care explică foarte clar de ce fata nu se mai poate întoarce la ce-a fost. Am apreciat felul în care autoarea s-a ferit de soluția izbăvirii prin dragoste. Dacă dragostea a doi oameni chinuiți de trecutul lor sau al familiei lor poate rezista, asta vă provoc să aflați.

O carte care abordează teme „grele” - și, lucru deja evident, ridică foarte multe întrebări - într-o lectură plină de acțiune și de schimbări de situație. Cu o atmosferă care oscilează între ușurătatea vârstei și vina, realitatea, pe care ar fi așa de ușor să alegi să nu o porți pe umerii tăi...