bookblog.ro

Căzuţi din cer

Scris de • 18 July 2010 • in categoria

Titlu: Căzuţi din cer
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 134
ISBN: 978-973-669-921-4

Căzuţi din cer  recenzie

Mă tot aşteptam să se întâmple ceva la un moment dat în cartea lui Ray Loriga. Desigur, faptul că un adolescent omoară pe cineva, apoi fuge cu o maşină din care o puştoaică nu vrea să coboare, nu e puţin lucru. Nici faptul că adolescentul mai omoară un om, iar mama şi fratele lui devin “vedete” de emisiuni TV şi radio în tot felul de reality-show-uri. Însă totul se întâmplă atât de domol încât petreci cele 134 de pagini în aşteptare. Iar la sfârşit îţi vine să scuturi cartea, ba chiar şi personajele, doar-doar mai apare ceva.

Căzuţi din cer este ca o zi de duminică toridă. E ca şi cum ai sta pe canapea, în casă, lângă un ventilator ineficient, urmărind un drum printre câmpuri galbene, pe o peliculă din aceea veche, a cărei mişcare scoate un bâzâit constant. Nu se întâmplă nimic şi totuşi este ceva acolo, substratul să-i spunem, care nu-ţi dă pace.

În cazul unei zile caniculare substratul acesta ar fi faptul că nu ai chef să faci nimic şi deci aştepţi să se facă seară şi răcoare până când o să simţi că trăieşti din nou; în cazul cărţii lui Ray Loriga substratul sunt lucrurile acelea aparent banale, de care la un moment dat ne săturăm, ajungând să ne manifestăm revolta prin tot felul de acţiuni nebuneşti, lăsându-ne apoi ca singură opţiune fuga.

Fratele mai mare al naratorului, “hoţul, criminalul, violatorul şi ateul”, nu este un om rău şi nu a avut o viaţă neapărat rea, aşa cum reiese din povestea spusă la fel de molcom de narator. Duce o viaţă banală, goală, într-un loc în care singurele “evenimente” sunt micile răutăţi ale oamenilor. Până în momentul în care se enervează şi împuşcă un agent de pază şi fuge cu o maşină din care o fată, şi ea sătulă de tatăl ei violent, nu vrea să coboare.

Ce urmează este povestea fugii lor până la mare şi a unei relaţii ciudate, presărată cu scene ale urmăririi lor de către poliţişti şi a interviurilor date de narator şi mama sa. Până când totul se sfârşeşte la fel de stupid cum a început- genul de poveste la auzul căreia dai dezaprobator din cap spunându-ţi “Cum înnebuneşte lumea, aşa, dint-odată.”

Motivul pentru care nu am rămas impresionată este acela că Loriga nu aduce nimic nou. Totul s-a mai spus/ scris/ regizat până acum, ca să nu mai vorbim de multitudinea exemplelor din viaţa reală: de la Bonnie şi Clyde, la Bukowski şi Almodovar, până la contabilul de la etajul de deasupra care într-o după-amiază îşi omoară colegii de birou. Rămâne însă ceva: o stare apăsătoare şi imaginea unui lan de grâu, la fel de galben ca soarele dogoritor.

 

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • Totul este iluminat Jonathan Safran Foer

    Copyright ©2011 Bookblog.ro