Titlu: Ghidul Routledge de teatru şi performance
Autor: Paul Allain şi Jen Harvie
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Cristina Modreanu și Ilinca Tamara Todoruţ
Numar pagini: 488
ISBN: 978-606-579-423-8

Dacă muzica se bazează pe partitură, pictura pe vopseluri, literatura pe tipăritură, cinematografia pe un suport de celuloid şamd. pe ce se bazează dansul ori teatrul? În lipsa unor înregistrări, ele nu se pot încrede decât în memoria afectivă a unor privitori.

Cumpără titlul în engleză

Poate că mi-este cea mai utilă carte parcursă în acest an. Deopotrivă pentru că sunt o mare iubitoare de teatru şi pentru că ocazional scriu cronici pe acest subiect, Ghidul Routledge de teatru şi performance este exact dicţionarul tematic de care aveam nevoie.

Dacă vă număraţi printre pasionaţii de teatru, dans contemporan, performance şi artele spectacolului, veţi observa consultând acest ghid cât de folositoare vă vor fi izbutitele definiţii din volum, definiţii care clarifică sintagme complexe precum: mizanscenă. parateatru, teatru-imagine, devising, dans postmodern, performare, Butoh, antropologie teatrală, Dada, happening, teatru-laborator şi multe, multe altele.

Prima treime a ghidului se intitulează simplu şi direct: Oameni. Ea cuprinde în ordine alfabetică (deşi nu exhaustivă) numele unor mari regizori, actori, coregrafi şi oameni de idei care au marcat arta secolului XX: Peter Brook, Jerzy Grotowski, Constantin Stanislavski, Augusto Boal, Orlan, Alfred Jarry, Samuel Beckett, Marina Abramovic etc. Ca şi vârfuri de lance ale teatrului corporal atrag atenţia în mod deosebit actriţele Orlan şi Marina Abramovic, cea dintâi fiind o ,,martiră’’ feministă a scenei, cea care a îndurat operaţii estetice autoimpuse spre a o face să semene cu anumite femei-fetiş din istoria artei. Perfomance-urile ei, la limita masochismului, au devenit strigăte mute într-un univers postmodern în care trupul feminin a ajuns obiect de consum.

Partea a doua se numeşte Evenimente şi reprezintă o istorie rezumativă a celor mai importante montări de teatru şi spectacole care au schimbat direcţia artelor de scenă în secolul XX. Printre evenimentele teatrale sunt strecurate şi evenimente mediatice care au avut impact de tip megaspectacol sau efect cathartic asupra unei mulţimi de privitori: Războiul din Golf, Funeraliile Prinţesei Diana, Evenimentele din Piaţa Tien An Men. Parcurgând acest capitol, nu putem să nu ne gândim la perisabilitatea unui spectacol şi a prestaţiei actorilor lui. Or, în lipsa unor înregistrări, nenumărate capodopere ale genului nu s-au păstrat în arhive.

Cea de a treia şi ultima parte funcţionează ca un dicţionar de termeni specifici regiei de spectacole contemporane. Primul termen este nu doar alfabetic, ci şi la nivel ontologic cel mai semnificativ: ,,actor, actorie’’. În fond, un spectacol bun nu poate fi conceput în afara unor performeri, actori buni. Însă, uneori, actorul nu este înţeles şi apreciat, ca să nu mai spunem că nu sunt cunoscute rigorile muncii sale: ,,De-a lungul secolului 20 şi până în secolul 21, statutul actorului a fost variabil. A crescut odată cu cultul celebrităţii şi s-a scufundat sistematic pentru că paradoxul actorului persistă în a hrăni asocierea actoriei atât cu lipsa de artă, cât şi cu artificiul, configurate uneori ca autosuficienţă şi aroganţă.’’ În ciuda acestor paradoxuri, actorii au provocat mereu şi vor mai provoca încă multă vreme de-acum încolo fascinaţie.

• Plusuri

  Ghidul Routledge de teatru şi performance beneficiază de un stil explicit şi documentat.

• Recomandari

  Iubitorilor de teatru, actorilor, teatrologilor, scenografilor, coregrafilor, studenţilor.