bookblog.ro

Celelalte poveşti de dragoste

Scris de • 15 April 2010 • in categoria

Titlu: Celelalte poveşti de dragoste
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 241
ISBN: 978-973-46-1070-9

E un sentiment ciudat atunci când simţi că îţi place scriitorul din spatele poveştii, deşi povestea nu te-a impresionat în mod deosebit. Cam aşa mi s-a întâmplat acum. Am deschis cartea la întâmplare - nu m-a impresionat. Totuşi, îmi fusese recomandată călduros de către un prieten (şi de către Mihaela ). Aşa că am zis să încerc. Și mi-a plăcut. Momentul cuceririi a fost, de altfel, precis: al doilea alineat de pe a doua pagină, când a pomenit numele lui Leonard Cohen, şi a continuat cu The Doors (sunt subiectivă, ştiu, dar prin acest amănunt mi-a câştigat imediat simpatia :) ).

Cartea se citeşte uşor, acţiunea curge nepretenţios, fără pauze stânjenitoare sau momente greu de digerat. El, naratorul, nu caută să ne impresioneze, e pur şi simplu viaţa lui, pe care o dezvăluie cu naturaleţe - ar putea fi viaţa oricui altcuiva. Fragmente din căsnicia lui, salturi în timp către copilărie şi adolescenţă, personaje care se plimbă dintr-o povestire în alta. Prin asta impresionează - există un fel tainic în care lucrurile se leagă în Celelalte poveşti de dragoste, ciudăţenii care reapar sau influenţează misterios evoluţia unui om sau a unei relaţii, la fel ca şi în viaţa de zi cu zi.

Dincolo de aparenta simplitate a întâmplărilor înşiruite - o beţie cu un prieten până dimineaţa, o vacanţă cu familia în Turcia, o bătaie între băieţii de la bloc, aventuri la ţară pe catalige sau cu gâştele bunicilor - cartea trădează o gravitate a lucrurilor cu care suntem obişnuiţi, a rutinei, a vieţii "aşa cum e normal să fie". Sunt lucruri familiare, dar nu fără însemnătate. În fiecare povestire stă ascuns, gata de a fi dezvăluit, un sâmbure dulce-amărui: sinuciderea din dragoste a unui tânăr, peripeţiile din dragoste ale unui moş securist, sau chiar lipsa unor întâmplări. Iubirea este tema centrală, dar nu stridentă. E, mai degrabă, ascunsă, ca o cusătură ce ţine laolaltă modelul care ia ochii.

Este de observat şi maniera rafinată de a contura fiecare personaj. Ele se aliniază frumos realităţii, conform unui spirit de observaţie fin al celor mai mărunte gesturi. Prind viaţă imediat. Nu ai cum să pui la îndoială poveştile lor, doar sunt figuri cunoscute, pe care le regăseşti în jur, pornind de la prietenii din scara blocului şi până la bunicii de la ţară.

Prima povestire dă tonul următoarelor: după ce ascultă Dance me to the end of love la nesfârşit împreună cu un prieten într-un bar, cei doi ies afară şi, beţi, conchid că din acel moment viaţa lor se va schimba şi se decid să aştepte acolo, lângă un felinar, îndrăgostirea, căci le cam lipsea. După o vreme, prietenul are nevoie să urineze, ceea ce şi face, pe stâlpul felinarului, iar el îşi dă seama că uneori aşteptarea îşi poate pierde orice urmă de frumuseţe din cauza unui fapt banal precum urinatul. Și pleacă acasă.

 

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Bună recenzia, la obiect! M-a cucerit finalul! Lipsa lui de pudoare dă strălucire întregului text.

      Încerc să ignor faptul că cei doi ascultaseră o piesă muzicală de X ori (la nesfârşit) – ceea ce eu nu am fost niciodată capabil (mă oboseşte nespus). Nu aş putea asculta un lucru de 3 minute, cu aceleaşi X versuri, iar şi iar, dar ştiu că asta nu are a face cu receptarea romanului în discuţie. :)

      raspunde

    2. Marius spune:

      Este o carte extrem de fascinanta, finalul intradevar nu a fost asa cum ne asteptam dar, dar totusi sa recunoastem carte a fost destul de placuta, parerea mea merita citita.

      raspunde

    3. anca giura spune:

      Cartii acesteia ii lipseste un ingredient secret, un condiment mai tare… Estetica lui “ecrire sur rien“nu inseamna chiar simplism.

      raspunde

    4. anca giura spune:

      Adăugire: dacă la “Zogru“ al Doinei Ruşti, remarcam că există un subiect, dar nu exista scriitură, abordare, la povestirile lui Teodorovici observ amprenta epică, stilul bun, dar nu remarc subiectul. Emoţiile sunt prea soft.

      raspunde

    5. Anca, cred că e o premieră să se refere cineva în aceşti termeni la LDT. Mustăcesc. De regulă, de “tinerii noştri prozatori”, de la CPB până la fraţii Florian, numai de bine. Ce fac blogul, facebook-ul şi ym-ul din om, vezi?! Ne fac pe toţi “prieteni”, prieteni “de emoţii soft”, cum bine scriai. Simţul critic rămâne pe altădată. :)

      raspunde

    6. anca giura spune:

      Cristian, de cât de drăguţi ne prefacem unii cu alţii, suntem aşa cum suntem. Ce-ar fi să spunem politicos ce gândim? Sigur am fi o naţie mai fericită. Apoi,avem literatura contemporană pe care o merităm. Totuşi, ea nu e de lepădat şi e bine că e diversă, există şi direcţii bune.

      Şi, în fine, bineînţeles că eu nu sunt o dulcică, prietenă cu toţi şi cu niciunul. Duc vechea politică a “sării în bucate“.

      raspunde

    Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro