Titlu: Tronul de cleștar
Autor: Sarah J. Maas
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Cristina Barbu
Numar pagini: 512
ISBN: 9786066094061

Atunci când citești pentru o perioadă îndelungată în special un anumit gen literar, ajungi la un moment în care nu te mai simți cu adevărat surprins de firul narativ, indiferent de măiestria autorului. Mare parte din cărțile fantasy sau de aventuri publicate în ultimii ani au un schelet comun, pe care fiecare autor îl îmbracă așa cum știe el mai bine. Nu e de mirare deci că o carte ieșită în totalitate din tipare, cu un scenariu original, nemaiîntâlnit până acum, a reprezentat pentru mine o lectură pe care am citit-o cu maximum de plăcere și entuziasm.

Cumpără titlul în engleză

Se dă așadar un regat cu atmosferă medievală, un rege malefic hotărât să cucerească toate ținuturile din jur, indiferent de preț, și o competiție ce va face diferența între sclavie și libertate, între viață și moarte. Intră în scenă Celaena, cea mai cunoscută asasină a lumii, în ciuda vârstei de doar 18 ani, întemnițată acum fără cea mai mică speranță de evadare. Legătura dintre competiția menționată și o criminală celebră? Ei bine, atunci când premiul concursului este titlul de Campion al regelui, totul devine clar. Încă nu? Dar dacă v-aș spune că echivalentul cuvântului Campion în acest caz este Asasin? Ei bine, da, Campionul regelui va fi omul care se va ocupa de toate treburile murdare ale regelui de-a lungul a câțiva ani. Iar la sfârșitul perioadei stabilite, îl așteaptă viața, un nume reabilitat, o situație financiară ce îi va permite să nu mai lucreze vreodată și mai presus de toate, libertatea. Ținând cont de faptul că alternativa reprezintă continuarea sentinței de sclavie pe viață, nu este de mirare că Celaena acceptă din prima clipă să participe la competiția împotriva a 24 de criminali de toate soiurile.

La toate ingredientele deja explozive de până acum, mai adăugați un tânăr și chipeș Căpitan al Gărzii Regale însărcinat să o păzească pe Celaena și un prinț fermecător, total diferit de maleficul său tată. Și să nu uităm și de aspectele fantasy: creaturi însetate de sânge invocate din alte lumi prin portaluri, semne magice misterioase, spirite antice în care nu știi dacă să te încrezi sau nu, o prințesă ce pare să cunoască o magie interzisă și de mult timp uitată și o misiune dictată de forțe supranaturale necunoscute.

Tronul de cleștar este o lectură perfectă, căreia cu greu i-ai putea reproșa ceva. Autoarea creează o lume credibilă, construiește personaje complexe și oferă o intrigă încâlcită, mistere imposibil de descifrat și nenumărate fire care se împletesc în cel mai surprinzător mod. Ceea ce trebuie neapărat să știți este că partea de fantasy este introdusă destul de târziu în scenă și, cu toate că are o importanță majoră, nu eclipsează celelalte aspecte ale poveștii și nu este accentuată până la limita la care povestea să își piardă din credibilitate. Dimpotrivă, Sarah J. Maas găsește un echilibru perfect între normal și fantastic astfel încât să scoată ce e mai bun din fiecare, fără să neglijeze sau să influențeze în mod negativ vreunul dintre aceste segmente.

Așa cum menționasem mai devreme, personajele sunt unul dintre cele mai fermecătoare aspecte ale poveștii. Rar am mai întâlnit în romanele fantasy din ultimii ani personaje atât de frumoase, construite cu atât de multă grijă și atenție pentru detalii. Relațiile dintre ele sunt realiste, dialogurile naturale, nimic nu este grăbit, nimic nu pare forțat. Probabil este prima dată când triunghiul amoros nu mă exasperează. Într-adevăr, nu este foarte bine definit ci mai mult conturat vag, dar chiar și așa, în cazul altei povești, probabil l-aș fi menționat la punctele slabe ale romanului. În ultima vreme, pare că aproape toți autorii de literatură pentru tineri au făcut o obsesie pentru aceste triunghiuri, ceea ce nu poate deveni decât obositor și iritant la un moment dat pentru cititori. Însă faptul că în această carte nu m-a deranjat, sper că spune destule despre măiestria cu care autoarea croiește legăturile dintre protagoniști.

I-am îndrăgit pe Celaena, prințul Dorian și Căpitanul Chaol Westfall, dar la fel de dragi mi-au fost și unele personaje secundare, precum prințesa Nehemia sau Philippa. Și, oricât de neplăcut ar fi fost caracterul personajelor negative, mi-e imposibil să nu apreciez totuși modul în care acestea au fost creionate.

Cu fiecare pagină pe care o parcurgi, povestea devine din ce în ce mai complexă. Firul principal se desparte în mai multe direcții diferite, apar mistere noi, personaje interesante, suspansul și tensiunea cresc iar suspiciunile planează asupra tuturor. Indiferent de câte rezolvări ar încerca mintea ta să găsească, dezvăluirile din final vor fi probabil foarte departe de ceea ce ți-ai fi putut imagina. Iar deznodământul este de fapt doar începutul. Pentru că abia de aici vor începe adevăratele jocuri, atât pentru Celaena cât și pentru întreaga lume creată de autoare. Apropo de acest aspect, interesant este și faptul că soarta regatului reușește să îți trezească interesul la fel de mult ca și destinul protagonistei, cu toate că de-a lungul lecturii, atenția este centrată bineînțeles pe eroină, iar referirile la societatea din Erilea sunt mult mai puține. Încheierea aduce rezolvări pentru câteva dintre problemele și misterele inițiate în acest volum, însă oferă și niște dezvăluiri care aruncă în aer unele concepte de până atunci, crescând tainele, dând naștere altora și obligându-te parcă să te lansezi în diferite supoziții și teorii până la publicarea următorului volum.

Foto

• Plusuri

  Un scenariu complex și original, personaje admirabil portretizate, atenție la detalii și nenumărate întoarceri în direcții neașteptate.

• Recomandari

  Iubitorilor de fantasy și oricărui cititor dornic să se piardă într-o lume fascinantă cu regi, asasini, spioni, intrigi de curte și un strop de magie.