bookblog.ro

Cititorul din peşteră

Scris de • 15 May 2008 • in categoria

0Autor: Rui Zink
Rating: Rui Zink - Cititorul din peşteră rating - recenzii carti
Editura: Humanitas

Rui Zink - Cititorul din peşteră - recenzie cartiCe se întâmplă atunci când un profesor de literatură care a ştiut să se facă îndrăgit de studenţii săi şi care a citit probabil un munte de cărţi decide să îşi încerce şi talentul la scris? Poate eşua lamentabil- unii sunt făcuţi doar să analizeze- sau poate scrie poveşti grozave. Câteodată însă apare câte unul care scrie o mică bijuterie literară, iar unul din ei este chiar Rui Zink.

O numesc aşa nu neapărat datorită faptului că stilul ar fi fără cusur, deşi, nici în această privinţă nu prea aş avea ce să îi reproşez: puţină fantezie, puţin umor, limbaj accesibil dar şi câteva cuvinte alese, multe elemente de oralitate cu efect de lipici asupra degetelor şi referinţe la multe capodopere literare, când subtile (avem un marinar pe nume Keequog şi un căpitan al cărui picior se pare că ar fi fost smuls de o balenă albă) când directe. Şi, cel mai important, te "împiedici" la tot pasul de întrebări profunde.

Să nu vă aşteptaţi însă la un eseu filosofic despre viaţă; sunt câteva cuvinte de genul ăsta ("Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar.") dar Rui Zink a pornit cu altă idee la drum: el a creeat un manifest pentru citit, folosindu-se de instrumentele pe care le cunoaşte cel mai bine. A ieşit la lumină astfel povestea unui băiat care nu a pus mana pe prea multe cărţi (nici măcar la propriu) şi care, încercând să se ascundă pe o corabie, se trezeşte în mijlocul pustietăţii albastre alături de un echipaj aflat în căutarea unui monstru: Anibalector.

Anibalector nu este mâncător de oameni "de profesie", după cum probabil v-aţi gândit, făcând legătura cu faimosul canibal, deşi când este ameninţat nu se sfieşte să îi considere un alt fel de mâncare. Numele lui nu vine de la Hannibal Lecter ci de la animal lector. Pentru că asta este, un animal uriaş care îşi petrece viaţa citind cărţile de pe corabiile aruncate de mare pe insula sa. Cei doi devin printr-un concurs de împrejurări parteneri de discuţie şi vocea autorului care dă propriile sale răspunsuri la întrebări de genul "Ce faci dacă nu înţelegi o carte?", "La ce serveşte cititul?".

Iar acestea nu sunt tocmai de lepădat; aproape 100 de pagini de răspunsuri la întrebări pe care sigur şi le-au pus cei mai multi dintre cititori dar şi câţiva dintre "necititori". Până la urmă această poveste (pentru că da, are şi un punct culminant şi un deznodământ) cred că este scrisă mai degrabă pentru "necititori". Pentru prietenii cărţilor sunt spuse următoarele cuvinte:

"Ocazional, am" cum să spun" miraje. Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles, sau latent."

Scrisă de Raluca Alexe

Cumpără cartea

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro