Titlu: Corporatistul
Autor: Raluca Marchiș
Rating:
Editura: Raluca Marchiș
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 226
ISBN: 978-606-664-078-7

Nu aș fi crezut că mediul corporatist ar putea deveni subiect de carte. Cel puțin, nu al unei astfel de opere, poate doar al vreunei cărți ce te învață rețete miraculoase de reușită în domeniul profesional. În beletristică însă, de cele mai multe ori, locul de muncă (fie el într-o multinațională sau nu) reprezintă ori un cadru neutru în care se desfășoară acțiunea de care are parte personajul, ori doar o mențiune subtilă ce completează imaginea protagonistului. Aproape niciodată locul de muncă nu este punctul central al poveștii. Am fost curioasă în ce mod va reuși autoarea să trateze ideea, cu atât mai mult cu cât de ani buni am ajuns personaj într-o poveste similară.

Romanul Corporatistul zugrăvește perfect modul în care un job într-o corporație reușește să te răpească pe tine însuți, să te transforme aproape într-un robot, până în momentul în care nici măcar în puținul timp liber rămas nu mai ai idee cine ești cu adevărat. Cartea pare scrisă în special pentru cei care au luat-o pe această cale, descoperind la un moment dat că sunt pe un drum teribil de greșit și nu pentru cei care se simț cu adevărat împliniți de jobul într-o corporație. Probabil că ideea unei direcții noi persistă în mintea acestor corporatiști nemulțumiți, însă de cele mai multe ori, ea rămâne undeva într-un colț, fără să se concretizeze vreodată.

Mi-ar plăcea să spun că românul oferă mai mult decât un impuls. Că oferă o idee clară asupra modului în care să te poți orienta în alte direcții, o soluție viabilă. Din păcate însă, puțini sunt cei care au cu adevărat un drum similar cu cel al protagonistului. Puțini sunt cei care în doar câțiva ani reușesc să adune îndeajuns de multe resurse materiale încât să își poată permite să își dea demisia liniștiți, pentru ca apoi să își poată construi un viitor nou, fără presiunea timpului și a supraviețuirii. Poate că în urmă cu câțiva ani, înainte de criza economică, lucrurile se întâmplau într-adevăr în modul prezentat în carte. În prezent însă, din tabloul multinaționalelor pe care îl regăsim în această poveste, se șterg aproape total câteva aspecte importante. Nu faima unei companii și mândria că faci parte din ea sunt cele care te țin legat de un astfel de loc de muncă. Și în niciun caz salariile ireal de mari. Este într-adevăr vorba de bani, pentru că remunerațiile sunt de obicei aproape duble față de un job asemănător, prestat însă într-o firmă mică. Însă mulți corporatiști ajunși mai mult din întâmplare într-o multinațională ar renunța la plusul acela de bani în favoarea unui loc de muncă plătit mai subțire, însă care i-ar face cu adevărat fericiți.

Problema cea mai mare în ultimii ani este însă faptul că, oricât de clișeic ar sună, este criză. Iar asta înseamnă că pot trece luni întregi până să găsești un job nou. Sunt prea puține persoanele care se încumetă să ia o decizie atât de riscantă. Așa că nu ai unde să pleci, nu ai cum să pleci. Drumul lui Alix din Corporatistul rămâne doar un vis, pe care majoritatea corporatistilor nu au cum să îl transforme în realitate. Situația globală din acest moment permite corporațiilor să ceară tot mai mult, fără să ofere însă toate avantajele descrise în carte. Pentru că la ușă așteaptă alți zeci de oameni care să te înlocuiască. Așa că cea mai frecvență acțiune este aceea de a strânge din dinți și de a merge înainte.

În plus, autoarea nu ia în calcul și alți factori care intervin adesea în drumul unui corporatist. Mutarea într-un alt oraș este un exemplu în acest sens. Dacă Alix ajunge să lucreze în orașul natal, în cel puțin jumătate din cazuri, odată ce termină liceul, oamenii pleacă în alte orașe. Și nu se mai întorc. Iar asta înseamnă rate sau chirii egale cu jumătate din salariu, plus alte cheltuieli imposibil de evitat într-un oraș mare, străin. Ținând cont de tonul realist al romanului, îmi este imposibil să judec povestea ca pe o operă de ficțiune pură. Așa că unele observații trebuie făcute, oricât de mediocre, banale sau lipsite de romantism ar părea. Mi-ar fi plăcut să întâlnesc un personaj care să învingă mai multe obstacole în afară de propria-i nefericire, un personaj alături de care să simți o gamă mai largă de emoții și în care să se regăsească mai mulți cititori corporatiști, nu doar un procent infim al acestora. Pentru că Alix, la fel ca puținii oameni care au povești la fel de victorioase ca el, este doar incredibil de norocos, reprezentând mai degrabă o excepție. Iar singura piedică ce îi stă în cale este el însuși, spre deosebire de acea majoritate ce luptă cu mult mai multe piedici.

Cartea este o lectură ideală și pentru cei ce sunt la început de drum, mai ales dacă sunt conștienți și de faptul că Alix rămâne un caz fericit și că de cele mai multe ori, pe drum se întâlnesc mai multe dificultăți. În orice caz, de reținut este faptul că privind în ansamblu, este mai ușor să o iei de la început în direcția în care trebuie decât să te întorci în momentul în care realizezi că ai ales greșit.

• Plusuri

  În ciudă unui subiect ce ar putea părea monoton la prima vedere pentru unii cititori, autoarea reușește să construiască o poveste care îți păstrează curiozitatea trează până la ultimele rânduri.

• Minusuri

  Unele neconcordanțe datorate schimbărilor economice din ultimii ani transformă povestea protagonistului într-un ideal mai degrabă decât o oglindire generală a realității. Perioada în care se petrece acțiunea romanului a fost probabil una de glorie în domeniul corporatist și nu mă îndoiesc de faptul că lucrurile se petreceau exact ca în scenariul acestei povești. Din păcate însă, realitatea din prezent nu mai corespunde cu cea a anilor dinainte de criză și implicit, nici cu cea descrisă în romanul Corporatistul.

• Recomandari

  O privire sinceră, obiectivă și bine documentată în lumea din interiorul corporațiilor, potrivită atât celor care cunosc deja acest mediu, cât și celor care se pregătesc să își construiască o carieră într-o multinațională.