bookblog.ro

Cu simplitate, despre viață

Scris de • 29 September 2014 • in categoria

Titlu: Dragă viață
Autor:
Rating:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 368
ISBN: 978-606-686-605-7
Cumpara cartea

Momentul în care am intrat pe Goodreads să marchez Dragă viață ca fiind citită și să selectez ratingul, a fost probabil unul dintre cele mai ciudate din „cariera” mea de cititoare. Printre atâtea note de 4 și 5 stele și atâtea adjective înălțătoare, e imposibil să nu te simți puțin descumpănit în clipa în care tu oscilezi între 1 și 2 steluțe. Tind să cred că pur și simplu nu am reușit eu să văd ceea ce trebuia citind povestirile lui Alice Munro, că stilul sau intrigile nu au fost ceea ce mi se potrivește mie, ceea ce mă face să citesc cu plăcere o carte.

Cumpără titlul în engleză

Volumul Dragă viață conține 14 povestiri, dintre care ultimele 4 cu note autobiografice „în spirit, deși nu întotdeauna întru totul în fapt”. Majoritatea povestirilor se concentrează în jurul unor întâmplări ieșite puțin din comun, însă în același timp, mărunte, lipsite de senzațional. Genul de întâmplări care în viața reală te surprind, declanșează poate unele revelații mai mari sau mai mici, te marchează sau cel puțin ți se întipăresc în minte pentru totdeauna: o aventură, o călătorie, adulter, un gând criminal, insomnii, șantaj, fugă, petreceri, întrebări ce vor rămâne de-a pururi fără răspuns, tăceri, înstrăinare. Poate că unele dintre subiectele abordate de autoare ar fi putut da naștere unor povești mult mai intense și mai alerte, însă tonul prin care sunt narate se păstrează mereu la fel, parcă fără inflexiuni, fără diferențe. Ca și cum intenția ar fi fost aceea de a oferi cât mai puține emoții prin stilul scriiturii, de a lăsa doar înțelesul cuvintelor să transmită mesajul, nu și forma, așezarea sau ritmul lor.

01

Iar contradicția vine tocmai din faptul că până la urmă, Dragă viață este un volum despre emoții și trăiri. Temeri și plictis, amestecate uneori cu un strop de curiozitate, iubiri temperate, gelozii absurde, frustrări, resemnare și scurte momente de nebunie. Autoarea îndeasă uneori în câteva pagini ani întregi din viața personajelor, urmărindu-le pe acestea de-a lungul întregii vieți, în timp ce alte povești sunt doar scene scurte, câteva ore sau zile surprinse în tot atât de puține cadre.

Majoritatea povestirilor au în centrul atenției personaje feminine, însă exact una dintre cele două povești care are un protagonist masculin m-a impresionat mai mult tocmai pentru faptul că alegerile acestuia sunt probabil cele mai neobișnuite din întregul volum. Altfel, toate celelalte personaje au portrete atât de normale încât ai putea crede că ceea ce citești nu este deloc ficțiune, ci descrierea unor oameni reali, pe care autoarea i-a întâlnit de-a lungul timpului.

04

Nu există personaje pozitive și negative, iar singurele lupte duse sunt cele interioare, nicidecum vreunele purtate cu lumea din jur. Am adesea senzația că dacă îi pui sub lupă, oamenii se vor dovedi a fi un fel de balanțe neechilibrate, că defectele apasă mai greu decât toate calitățile. Cu cât te apropii mai mult de oameni și îi observi mai atent, de la o distanță mai redusă, cu atât este mai dificil să îi privești cu sentimente de admirație pentru că inevitabil, le vezi mult mai clar și părțile negative care par să se amplifice odată cu apropierea. Iar personajele lui Munro reflectă acest lucru. E dificil să le placi, întrucât privindu-le atât de aproape, realizezi că sunt mai degrabă neplăcute decât impresionante, conduse de temeri, de lașitate, de frustrări, invidii sau renunțare.

Foto 1, Foto 2

  • Plusuri

    Veridicitatea protagoniștilor și senzația că ceea ce citești sunt episoade reale și perfect obișnuite, lipsite de orice exagerări, din viața unor oameni la fel de obișnuiți. În mod normal, nu te-ai aștepta să citești despre astfel de persoane în cărți. Suntem obișnuiți cu eroi, cu personaje care trec prin transformări majore, cu momente tensionate, cu emoții duse la extrem. Așa că alegerea autoarei de a scrie despre oameni banali, ce trăiesc vieți simple, este cu siguranță surprinzătoare.

  • Minusuri

    Pentru mine, lectura a fost greoaie, plictisitoare și nu a reușit deloc să îmi trezească interesul pentru ceea ce trăiesc personajele. Există cărți care, în mod inexplicabil, reușesc să îți prezinte banalitatea vieții de zi cu zi ca pe ceva fascinant, ce îți stârnește curiozitatea, care te face să vrei să „spionezi" personajele în fiecare clipă, indiferent cât de lipsit de importanță este ceea ce fac. Însă Dragă viață nu s-a numărat printre acele volume care mă captiveze în acest mod.

  • Recomandari

    Iubitorilor de proză scurtă sau cititorilor care, ca și mine, sunt curioși să descopere stilul unui scriitor ce a obținut premiul Nobel.

Autor: |



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Părerea mea este că acestei scriitoare i s-a decernat cu prea mare ușurință premiul Nobel. Poate ea să stea alături de Sienkiewicz, Gide, Galsworthy, Hemingway, Marquez ?…

    raspunde

  2. roxtao spune:

    Nici nu stiu ce sa zic. Am citit doar vreo cinci autori care au obtinut premiul, asa ca mi-e greu sa spun daca Munro l-a meritat sau nu. Unde mai pui ca nici nu sunt in masura sa o fac, pentru ca sunt doar o simpla cititoare si nu specialista :) Pe mine ma intereseaza emotiile pe care mi le transmit cartile citite in timp ce juriul care selecteaza nominalizatii si castigatorii Nobelului urmareste probabil mult mai multe aspecte ale scriiturii.
    Oricum, am parcurs superficial impresiile altor cititori vis-a-vis de cartea aceasta pe Goodreads si am vazut ca majoritatea cititorilor au fost placut impresionati de ea. Asa ca am banuit ca pur si simplu nu mi s-a potrivit mie stilul autoarei.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro