bookblog.ro

Cum să scrii un roman de succes dacă ești arheolog? Metoda lui Cătălin Pavel

Scris de • 22 March 2018 • in categoria

Titlu: Chihlimbar
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 272
ISBN: 978-973-46-7161-8

Așa cum bine se știe, scrisul implică multe responsabilități, o asumare de poziție și o corectitudine dincolo de etică, în imediata apropiere a perfecționismului. Pornind de la această retrospectivă, am decis că voi deveni mult mai selectivă în materie de lecturi, acest lucru presupunând să îmi acord titlurile cele mai de calitate, dar și timpul necesar pentru a le savura, aceasta însemnând o minimă demonstrație de respect față de munca unui autor.

Și dacă tot mi-am programat o astfel de activitate propice, mi-am îndreptat pașii spre polița cu cărți și privirea mi-a căzut pe volumul semnat de către Cătălin Pavel, Chihlimbar. Cartea apărută în colecția EGO. Proză a editurii Polirom este o demonstrație în plus a talentului scriitoricesc contemporan de care se bucură România.

Programat a fi un basm atemporal, volumul lui Cătălin Pavel urmărește istoria unui trubadur cu nume și mai ales comportament exotic, Josquin. Născută cu importante reflexiuni balcanice, cartea te mișcă în arii temporale diverse de la o Românie modernă (îmbâcsită de urmările nefaste ale unei corupții spirituale) până la o pseudo Uniune Europeană medievală, unde încă se mai găsesc prinți în armuri aurite și călători plecați în căutarea Sinelui.

Josquin este amorf din punct de vedere al spiritului. Este prins într-o călătorie către propria sa regăsire, călătorie care implică eforturi și dificultăți. De ce? Pentru că este pus în fața propriilor iluzii, a unor greșeli pe care nu doar le-a comis, ci și le-a trăit până la cele mai mici detalii convins de inevitabilul apariției lor.

Romanul Chihlimbar este o împletire de realitate și absurd, fără însă a se face pași spre obținerea unui fluid literar, fără aliterații muzicale și epitete inutile. Acesta este un volum scris cu mâna rece și fără graba unor pretenții simandicoase. Cătălin Pavel optează pentru beneficiul posterității, fără însă a-și asuma plăcerea învingătorilor. Per a contrario, face schimb cu sine însuși, construindu-și un erou de o decență și o modestie la limita unei slăbiciuni vădite.

Volumul este o alegorie construită impecabil în stilul unui Don Quijote fără Sancho Panza. Un Don Quijote îmbătrânit nu de ani, ci de veșnicie. Un personaj fără vârstă, fără față comună, dar cu un mesaj despre trecut și viitor. Chiar dacă unele descrieri, stilistica ordonată haotic, oricât de bizar nu ar suna acest paradox, mi-au dat de furcă, volumul mi-a trezit apetitul pentru inovație în scris, pentru necesitatea de a renunța la acele șabloane tatonate cu care ne-a tot obișnuit literatura clasică.

O să descoperiți nu doar o scriere inedită, ci și o gamă vizuală demnă de basmele orientale, dar lipsită de acea strălucire de lux. Cătălin Pavel a reușit să aducă simplitatea și acuratețea la locul potrivit, în refluxul cu care se nasc cărțile de valoare.

  • Plusuri

    O istorie neobișnuită, închegată frumos.
    Personaje inedite cu temperament și stări fluctuante.

  • Minusuri

    Unele mici bătăi de cap (e o carte care nu poate fi citită în zgomot, iar eu citesc mult în trasportul în comun), la capitolul descrieri și scriitură înnodată (deși poate fi privită drept un beneficiu literar).

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro