Titlu: Prințul mecanic
Autor: Cassandra Clare
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Shauki Al-Gareeb, Bogdan-Alexandru Sasu
Numar pagini: 430
ISBN: 973-102-433-2

Atmosferă și mai sumbră, secrete tot mai întunecate și intrigi tot mai complexe – asta este lumea în care Tessa revine.

Dacă spuneam despre primul volum al seriei Dispozitive infernale că este un exemplu de roman steampunk bine alcătuit, iată că al doilea volum al seriei, Prințul mecanic , mă surprinde la fel de plăcut, tocmai pentru că dezvoltă narațiunea în noi direcții, mai mult sau mai puțin previzibile, însă coerente și închegate. De această dată accentul se pune pe trădări neașteptate și pe triunghiul amoros, căreia autoarea îi acordă mai multă atenție.
Așadar, personajul principal, Tessa, un warlock cu puteri speciale, tot nu știe ce este sau de ce Magistrul (anti-eroul poveștii) o vrea cu atâta ardoare, însă, acum se află în grija Vânătorilor de Umbre (nefilimilor) de la Institutul condus de Charlotte. Dar, cum nimic nu este ceea ce pare, Tessa este, din nou, în pericol pentru că forțe necunoscute din Conclav (un fel de “guvern” al nefilimilor) plănuiesc să o înlăture pe Charlotte, iar singurii care pot rezolva misterul sunt tinerii eroi, Will și Jem. De asemenea, apariții tulburătoare din trecut îngreunează și mai tare misiunea celor trei, care pleacă într-o călătorie în care se pierd cu adevărat unul pe celălalt.

În timp ce noi automatoni răsar la fiecare pas, trimiși de diabolicul Magistru, Nate, fratele rătăcit al Tessei își arată latura întunecată, iar prietenia dintre Will și Jem ajunge să atârne de un fir de ață. În toată această furtună sentimentală, Tess trebuie să facă o serie de alegeri care par să o distrugă puțin câte puțin. Iată că narațiunea se complică, iar atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare, Londrei victoriene opunându-i-se un Yorkshire aparent idilic, ce ascunde secrete terifiante despre istoricul Lumii de Jos. Nu trebuie să uităm nici de introducerea unor personaje secundare noi, precum frații Lightwood, care se dovedesc puncte-cheie în amplificarea intrigii, ori de episoadele concentrate pe Sophie, menajera Institutului, care are multe de povestit, la rându-i.

Nici triunghiul amoros nu este neglijat, de această dată, Cassandra Clare acordând la fel de multă importanță creionării celor două personaje masculine. Dacă Will își continuă rolul de erou romantic, bântuit de demoni despre care nu poate vorbi, dar lăsând garda jos în fața Tessei (numai pentru a o ameți mai rău), Jem apare în ipostaze noi, luptându-se cu boala care îl omoară, de dragul iubirii. Tessa trebuie, în cele din urmă, să se zbată atât pentru propria supraviețuire, cât și pentru protejarea persoanelor dragi.

Deși nu apar elemente noi în ceea ce privește construcția fantasticului, schimbarea tonalității și dezvoltarea psihologiei personajelor (în limita genului ușor superficial), cât și răsturnarea de situație din finalul romanului, sunt suficiente pentru a conferi cititorului noi motive de a citi cartea pe nerăsuflate. Iar, ca un ultim amănunt, apelul la ”istoria” personală a lui Will în combinație cu figura intrigantă a magicianului Magnus sunt un punct extrem de savuros de-a lungul narațiunii. Fără a dezvălui mai multe, recomand Prințul mecanic, cu mărturisirea că eu l-am citit cu un amsetec de nerăbdare și iritare față de alegerile Tessei, lăsându-mă acum în așteptarea părții a treia, la care autoarea încă lucrează.

• Plusuri

  Complexitatea narațiunii, atenție mai mare acordată construcției personajelor, citatele-motto ale capitolelor

• Minusuri

  leitmotivele literare ușor stereotipice din cadrul triunghiului amoros (accentele dramatice ce pot părea exagerate, romantismul întunecat al lui Will care poate fi previzibil în anumite momente)

• Recomandari

  celor pasionați de genul de literatură romance-fantasy