Scris de Razvan Timar • 19 July 2017 • in categoria Lit. contemporana, SF/Fantasy
Pe Radu Găvan l-am cunoscut prima oară prin intermediul romanului său de debut, Exorcizat, care nu doar că m-a luat pe sus ca o furtună și m-a scos din zona mea de confort, dar m-a și surprins în cel mai plăcut mod posibil și mi-a deschis apetitul pentru literatura contemporană mai... altfel față de ce eram eu obișnuit – în mare parte romane young adult sau fantasy sau o combinație între cele două. Neverland, a doua sa carte, a păstrat un strop din realismul crunt din Exorcizat, dar s-a îndreptat într-o cu totul altă direcție față de acesta și asta m-a bucurat, deoarece am văzut în scriitura lui Radu o dorință aproape nebunească de a experimenta, de a-și depăși propriile limite. Apoi, anul acesta, am primit cu mare bucurie vestea apariției celui mai recent proiect al său, Diavoli fragili, un roman cu o copertă intrigantă și un subiect misterios, pe care nici măcar autorul, atunci când ne-am întâlnit la Bookfest spre sfârșitul lui mai, nu a vrut să mi-l dezvăluie.
Și bine a făcut, pentru că astfel m-am putut bucura pe deplin de această poveste unică, întortocheată și puternică, despre viață și moarte, bine și rău, moralitate și opusul ei, fantastic și real, dar mai ales despre literatură și dragostea pe care aceasta o aprinde în sufletul fiecărui cititor. Și tocmai această pasiune incandescentă pentru cărți și infinitatea de universuri ce trăiesc printre paginile lor fac din Diavoli fragili o lectură atât de intimă, care va rezona cu absolut orice cititor feroce. Încerc din răsputeri să nu dezvălui nimic important din plot-ul cărții – e și așa destul de greu să concentrez în ccâteva paragrafe o poveste atât de complexă, cu ițe care nu se ating decât la final, când pictează un tablou fabulos al vieții, cu toate laturile ei întunecate, chiar monstruoase – pentru că vreau să aveți aceeași experiență a lecturii ca și mine, dar o să menționez câteva lucruri care mi-au rămas întipărite în minte.
Amestecul de real și fantastic este foarte reușit, capitolele de la început reușind să contureze niște lumi ireale, populate de ființe născute din partea întunecată a magiei, din legendele morbide, mai puțin cunoscute, ale lumii. Ce urmează, însă, se îndepărtează destul de mult de latura fantasy a romanului pe care mi-a promis-o Radu și ajunge în aceeași zonă a realismului crunt cu care ne-a obișnuit în celelalte romane ale sale. Viețile personajelor pe care le urmărim din acel punct sunt oricum, dar nu banale; au acel ingredient special care le face interesante, de parcă ar fi fost desprinse din cele mai bune drame pe care le-a oferit Holywood-ul de-a lungul vremii. Personajele, în schimb, sunt niște oameni cu adevărat odioși, genul acela de oameni dubioși care în societate se comportă precum niște mielușei și în viața privată sunt perverși, monstruoși, cu gânduri absolut îngrozitoare și fapte la fel de condamnabile. Și tocmai din această cauză romanele lui Radu sunt atât de interesante, de complexe: prezintă acțiunile unor persoane nu neapărat instabile psihic, dar cărora le lispește în mod clar o doagă și nu au ce căuta în societate, felul lor bolnav de a gândi și ochelarii mânjiți prin lentilele cărora privesc lumea.
Diavoli fragili, pe tot parcusul său, mi-a lăsat impresia unui meta roman în care autorul ne oferă o privire asupra experiențelor sale de când a debutat și până acum: recenzii, interviuri, păreri ale cititorilor ocazionali, pomenirea unei edituri mici care se axează pe romanele mediocre, dar șocante, și a unui debutant pe numele lui Radu Găvan și a cărții sale, ...„Exorcizat”. Pentru cineva din afară, dar care este fascinat de lumea literară cu toate fațetele sale, Diavoli fragili a fost ocazia perfectă de a descoperi detalii picante, necunoscute, despre un univers la care *aproape* cu toții aspirăm.
Nu știu ce să mai spun despre roman astfel încât să nu dau spoilere; va trebui să mă credeți pe cuvânt și să îl citiți pentru a experimenta toată această nebunie pe propria piele. Cartea este, în opinia mea, cel mai bun roman al lui Radu Găvan de până acum, un adevărat triumf al geniului său scriitoricesc, o odă închinată literaturii și complexității firii umane, o poveste incredibilă cum n-ați mai citit și care vă va da de gândit/bântui zile la rândul după ce ați ajuns la sfârșit.
Totul, de la primul cuvânt așternut pe hârtie și până la cea mai neînsemnată virgulă.
Nu cred că există persoană căreia să nu-i recomand romanul ăsta.
Copyright ©2011 Bookblog.ro