Deznădăjduiala femeilor valahe sau ghid de supraviețuire feminină în secolul al XIX-lea

Titlu: Femei, onoare și păcat în Valahia secolului al XIX-lea
Autor: Nicoleta Roman
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 407
ISBN: 979-973-50-5126-6

Femei, onoare și păcat în Valahia secolului al XIX-lea de Nicoleta Roman este o antologie foarte realistă a timpurilor demult apuse, în care femeile jucau doar rolul prescris de o societate misogină, ajunsă la apogeul său. În paginile lucrării, care de altfel este și o teză de doctorat a sus-numitei autoare, o să descoperiți povești de viață tranșante, care se perindă într-o orânduire bine structurată. O să aflați cum se descrucau boieresele cu hatârul lor feminin, cum munceau doicile și cât de bună le era măiestria sau ce însemna să fii guvernantă într-un principat român.

Lucrarea abordează atât tenta juridică a problematicii, cât și cea emoțională, dezvăluind cititorului diferite destine interesante. Meritoriu este faptul că această lucrare nu pretinde a fi un elogiu adus unui feminism timpuriu, ci chiar dă Cezarului ceea ce îi revine, în această poziție fiind, bineînțeles, bărbatul.

Este interesantă plasticitatea cu care autoarea infiltrează arhivele epocii, transpuse în mărturiile martorilor oculari, reliefând sensibilitatea portretului feminin din acele vremi. De facto, femeia este nimic altceva decât imaginea căminului familiar sănătos, neîntinat de griji și probleme.

Reversul monedei vine la pachet cu aspectele de ordin emoțional, care inhibă evoluția acestor femei, care se autocaracterizează: „deznădăjduită muiere n-au fost ca mine”. Tot de această parte a baricadelor se află și ideologiile, legendele și misticismului cu care se învăluie aceste tinere vlăstare ale frumosului. Aici sunt incluse subiectele legate de zestre, avere, moștenire și suplicii morale, toate formând un domeniu dedicat exclusiv femeilor.

Nicoleta Roman reușește să închege o lucrare de popularizare cu aspecte de ficțiune morală, aducându în fața criticii noastre livrești o analiză deductivă, dar critică asupra temei abordate. Autoarea, pe bună dreptate, a obținut o incursiune în timp și a punctat potrivit unele subiecte sensibilizante ale acelor vremi, cum este fuga din căminul familial sau escapadele amoroase. Adulterul este una din temele pe larg dezbătute, dar asta cu mult bun gust și ținând cont de canoanele empirice ale unei astfel de lucrări.

Am apreciat modalitatea scriitoarei de a sublinia virtuțile, dar și viciile femeilor din acele timpuri și maniera în care a punctat circumstanțele istorice, evitând victimizarea planului feminin, care, ca și polul opus, se făcea adeseori vinovat de eșec.

Cui recomand această carte? De fapt, nu știu dacă ar fi corectă o limitare exhaustivă, dar aș redirecționa-o în primul rând către bărbați, ca să descopere soarta noastră grea, dar, dincolo de glumă, cred că lucrarea este benefică tuturor ca aport în cultura generală. Dacă sunteți pasionați de istoria și evoluția stereotipurilor, a trăirilor umane, atunci această lectură este una indicată vouă.