Dezonoare
Scris de Andreea Chebac • 16 September 2011 • in categoria Lit. contemporana
Titlu: Dezonoare
Autor: J. M. Coetzee
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Felicia Mardale
Numar pagini: 243
ISBN: 978-973-689-390-2
Autor: J. M. Coetzee
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Felicia Mardale
Numar pagini: 243
ISBN: 978-973-689-390-2
Ce se întâmplă cu un Don Juan atunci când îmbătrânește? Trebuie el să-și schimbe filosofia de-o viață pentru a reuși să se adapteze la noul statut? Și dacă nu face asta, oare universul se răzbună dezonorându-l ?
David Lurie este un profesor universitar aflat în pragul pensionării care își duce existența lin și mulțumit de sine, deși a avut două căsnicii ratate și nu a reușit întreaga carieră să publice ceva notabil. A fost un bărbat atrăgător, cu mult succes la femei, dar ale cărui farmece au scăzut din cauza vârstei. Cu toate acestea lui îi este greu să accepte schimbarea și ajunge să aibă o aventură cu o studentă.
Acesta este momentul în care se declanșează dezastrul, de parcă un echilibru universal a fost tulburat. Este reclamat și își pierde postul de profesor, așa că alege să meargă la ferma fiicei lui, renunțând la orice ambiție socială. Însă faptul că mica proprietate este atacată și fiica lui, Lucy, este violată îl face să simtă că s-a ratat și ca tată. Se învinovățește pentru faptul că nu a putut să o protejeze și încearcă tardiv să joace rolul protector pe lângă ea.
David se află în derivă, însă rămâne la fel de egoist și de inflexibil cum a fost toată viața. Și pentru că a rămas singurul său refugiu, se afundă în crearea unei opere la care se gândea de mulți ani, însă nu se știe dacă asta îl va aduce din nou pe linia de plutire.
Dezonoare abundă de scene violente și imagini întunecate, tonul romanului este sumbru și majoritatea personajelor par chinuite în căutarea mântuirii. Personajul principal n-a ajuns să-mi placă până la sfârșitul cărții și nu am reușit să empatizez cu el atunci când filosofa în cele mai empirice momente, sau când refuza orice încercare de a se apăra dintr-un spirit de frondă.
Este o carte greu de digerat, a cărui mesaj rămâne ascuns pentru mine, iar apropierea de animale pe care o propune autorul am perceput-o ca pe una negativă, fiind o asemănare în moarte.
-
Plusuri
abordează teme grave
-
Minusuri
desfășurarea acțiunii este încâlcită iar ideea centrală nu este foarte clară
-
Recomandari
celor care preferă cărțile pe care le pot interpreta în mai multe feluri
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andreea Chebac spune:
Eu am perceput personajul principal ca pe un inadaptat – nu reuseste sa se comporte conform varstei si sa renunte la idealism atunci cand era cazul.
-
mihaela spune:
Am citit mai demult cartea. Dar a ramas una din favoritele mele. Am ramas cu o senzatie buna dupa ea. (in ciuda dramatismului intamplarilor din carte ) Am descoperit un personaj puternic in Lucy. Mi-a placut cum a reusit sa treaca peste o intamplare atat de dramatica pentru viata ei. Mi-a placut ca a ramas in aceeasi casa. Mi-a placut ca nu a luat-o razna si si-a continuat viata, cu bune si rele. M-a impresionat omul Lucy.
Nora spune:
17 September 2011 | 4:03 pm
Da, m-am gandit si eu mult la mesajul acestei carti, la”calatoria” si cautarile personajului principal. Dar si la tema spinoasa a relatiei dintre albi si negri pe care o abordeaza si in acest roman (oarecum colateral, desi am avut in acelasi timp senzatia ca e o tema centrala, in acelasi timp) cu atata claritate, cinism si totusi empatie, as spune.
M-am gandit foarte mult si la alegerea pe care a facut-o autorul pentru titlu. Eu l-am perceput pe acest Don Juan ca fiind ingenunchiat, in final, de societate (si de istorie), fara ca el sa-si fi predat, totusi, cinismul si spiritul de fronda.
Interesant la Coetzee mi se pare amestecul unui stil sec si direct pe tot parcursul cartii cu un lirism exagerat si chiar desuet in fragmente dinspre final (la fel e si in “Viata lui Michael K”, de ex., nu stiu daca si in alte romane apare acest tipar).