Titlu: Misterul regelui – despre scris
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Mircea Pricăjan
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-143-029-4

(sau ediția în limba engleză)

Ca urmare a dorinţei mele de a scrie şi de a învăţa cum se face am ales spre lectură şi studiu manualul-jurnal aparţinând lui Stephen King – Misterul Regelui-despre scris. Autorul şi-a luat angajamentul de a ne împărtaşi din experienţa scrisului printr-o carte structurată şi concisă, contrar obiceiului său de a scrie romane lungi şi elaborate. Cartea este organizată în trei părţi, prima şi ultima se bazează definitoriu pe elementele biografice iar partea centrală are un pronunţat caracter tehnic.

Cea dintâi secţiune, numită simplu « C.V. », este un jurnal al devenirii şi al maturizării lui Stephen King ca scriitor. De la primele pagini am devenit extrem de curioasă ce transformări va suferi băieţelul firav şi bolnăvicios care obişnuia să-şi imagineze că este « altcineva ». Crescut alături de fratele său numai de mamă, o femeie simplă dar inteligentă şi muncitoare, Stephen King a fost atras de povestiri încă din copilărie. Format fără influenţa televizorului (se consideră fericit că nu a avut televizor până la vârsta de unsprezece ani), fascinat de filmele horror pe care le vedea la cinematograf alături de prietenul său, King, impulsionat de mama sa, a început să scrie propriile sale povestiri, care se bucurau de un mare succes printre colegii de şcoală. A scris cu perseverenţă, încercându-si şansa la tot mai multe publicaţii care ar fi putut să-i cumpere povestirile. A avut şi o colecţie întreagă de scrisori de refuz, unele fiind preţioase deoarece conţineau sfaturi mărunte.

Secţiunea autobiografică se parcurge cu uşurinţă, deşi amintirile lui Stephen King sunt doar flash-uri, aflăm care au fost aspectele ce l-au definit ca scriitor, înţelegem mesajul personajelor sale, descoperim rolul motivant jucat de mamă şi mai târziu de soţie.

Partea centrala a cărţii este cu precădere tehnică, autorul insistă pe ideea că pentru a scrie este nevoie mai ales de pasiune, apoi de exerciţiu şi de lectură. Având la îndemână elemente ca vocabularul şi gramatica, acestea constituind « trusa de scule » ne vom putea manifesta înclinaţia către scris. Aflăm din paginile cărţii care este rolul cititului şi al scrisului, de ce trebuie să ne desfăşurăm activitatea într-un spaţiu personal, departe de factorii perturbatori, vom afla de ce trebuie să scriem numai despre ce cunoaştem, cum se construieşte firul narativ, descrierea, dialogul, cum construim personajele, cum folosim elementele simbolice, cum alegem tema si alte aspecte deopotrivă utile şi interesante pentru scriitorul începător.

În partea a treia suntem aduşi la momentul scrierii cărţii, Stephen King povesteşte despre accidentul suferit pe cand se afla la plimbare, despre traumă fizică, despre cum a trăit pentru o clipă apropierea morţii şi despre cum a reînceput să scrie impulsionat de soţia sa Tabitha.

Misterul regelui mi s-a parut o carte practică, ce nu constituie doar o lectură, ci un adevărat manual despre scris. Ţesută pe biografia lui King, fapt absolut logic pentru că scriitorul ne vorbeşte numai din experienţă, cartea prezintă într-o manieră simplă şi directă principiile de bază ale scrisului.

Mărturisesc că aş fi agreat o traducere mai blânda a titlului, dat fiind că Stephen King nu se arată deloc orgolios în cartea sa şi nici nu se consideră deţinătorul unor valori absolute. Este cumva arogant şi distant titlul Misterul regelui şi mi-ar fi placut mai mult varianta Despre scris – Mărturie asupra meştesugului. (sursa traducerii : Wikipedia).