bookblog.ro

Dragostea și alte iluzii

Scris de • 15 March 2011 • in categoria

Titlu: Dragostea este suficientă și alte minciuni despre viața în doi
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 299
ISBN: 978-973-162-063-3

În acest manual pentru oameni nefericiți în căsătorie, John W. Jacobs expune sistemul teoretic și practic la care a ajuns după ani de experiență ca terapeut de cuplu. Concluziile lui sunt puțin diferite de verdictele populare în ce privește căsătoria și fericirea conjugală.

Am auzit în ultima vreme o întrebare a cărei logică e legitimă: De ce se mai căsătoresc oamenii în ziua de astăzi? De ce țin atît de mult la o legătură oficială dacă, astăzi, motivul invocat al relațiilor de durată este iubirea? Ce nevoie are iubirea să fie recunoscută oficial? John W. Jacobs atinge acest paradox în capitolul introductiv al cărții sale. Pe de-o parte, istoria arată că motivele căsătoriei au fost mai mereu pragmatice, indiferent de epocă și zona geografică. Abia recent oamenii au început să invoce dragostea atunci cînd se căsătoresc și să-și motiveze relațiile sentimental. Pe de altă parte, o viziune romantică asupra relațiilor de lungă durată este perpetuată cultural: Dragostea cucerește totul, dacă iubești învingi orice obstacol, totul vine de la sine cînd iubești. John W. Jacobs extrage șapte mituri (minciuni) despre căsătorie prin care viziunea aceasta infantilă este întreținută și subliniază rolul lor distructiv în mariaj.

Fiecărei minciuni îi este acordat un capitol, în care se explică rolul pe care-l are aceasta în perpetuarea credințelor și așteptărilor false legate de căsătorie și, în consecință, în eșecul multor căsnicii. Iau ca exemplu capitolul al șaselea: Copiii consolidează căsnicia. Acesta este un „adevăr” vehiculat la intersecția dintre o viziunea tradițională (scopul căsătoriei este o familie egal copii) și una modernă, care pune copilul în centrul universului familial și solicită părinților disponibilitate totală. Acesta este încă un paradox al lumii noastre: pe de-o parte, femeile s-au eliberat de povara unei familii numeroase, în care îngrijirea copiilor era slujbă cu normă întreagă; pe de altă parte, părinții sunt educați că a crește un copil e o activitate atît de importantă, încît orice minut de egoism, adică de preocupare pentru altceva decît copilul, este fatal. În acest capitol, autorul atrage atenția asupra presiunii psihologice imense la care sunt supuși părinții, în special în primii ani de viață ai copilului. Tot aceștia sunt anii în care distanțarea emoțională dintre soți (care treptat nu mai sunt soți, ci mama și tata) poate deschide o cale fără întoarcere. John W. Jacobs prezintă cîteva cazuri concrete, cu diferențele specifice, pentru a ilustra faptul că apariția unui copil poate trimite mariajul direct în criză sau spre divorț.

De fapt, intenția lui John W. Jacobs nu este de a șoca sau contraria sufletele bine intenționate ale părinților sau viitorilor părinți, ci de expune o viziune realistă asupra căsătoriei. Cei care formează cupluri, influențați de perspectiva culturală actuală, au de cele mai multe ori impresia că sentimentele lor sunt suficiente pentru a-i proteja de eventualele dificultăți din relație. Dar este dragostea suficientă? În condițiile în care, după ce se stinge primul val de fericire (da, îndrăgostirea este și o stare neurochimică), trebuie să vezi zilnic aceeași persoană, cu obiceiurile ei uneori neplăcute, cu opiniile ei diferite, cu fantoma familiei sale planînd asupra relației, lucrurile nu mai par așa roz. Pînă la urmă, testul iubirii e conviețuirea. Ceea ce ar trebui să învețe cuplurile este, în opinia autorului, că pentru o căsnicie fericită sunt necesare eforturi constante: nimic nu vine de la sine și nimeni nu e obligat să ne iubească și să ne suporte doar pentru că ne-am căsătorit.

Cam din fiecare capitol al cărții pot rezulta discuții ample, deoarece fiecare dintre ele este documentat cu cazuri și face apel la experiența cititorului. Dragostea este suficientă... are în centru o temă complexă, iar autorul reușește să-și sintetizeze ideile și sfaturile. Mi s-au părut remarcabile claritatea și concizia sa, însă am mai studiat subiectul relațiilor și sabotării acestora. Nu știu cum ar considera o persoană care are cu adevărat nevoie de ajutor o asemenea carte. Eu consider că aspectul ei de self-help este limitat la prevenție: avînd în minte capcanele în care cad căsniciile, le-ai putea evita. Pentru ajutor real, urmarea literei sfaturilor din carte nu înlocuiește un terapeut de familie competent.

  • Plusuri

    autorul scrie din perspectiva unui consilier experimentat, cu o pregătire medicală anterioară. Concluziile sale se bazează pe lucrul efectiv alături de cuplurile aflate în dificultate. Nu știu însă dacă aceste competențe i-ar convinge pe cei care disprețuiesc cărțile motivaționale și de tip self-help.

  • Minusuri

    în unele locuri, apar formulări confuze, datorate probabil traducerii; de asemenea, cîteva erori de redactare.

  • Recomandari

    amatorilor de psihologie, dar nu neapărat celor care au o pregătire avansată în domeniu, și nici persoanelor care caută ajutor efectiv. Dacă aveți nevoie de ajutor în relația voastră, mergeți la un terapeut, nu căutați în cărți.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Deci nici psihologie adevărată, nici ajutor real…Atunci pentru ce să mai pierdem timpul ?! Mai sunt atâtea cărţi de citit, chiar aici pe bookblog sunt propuneri atât de intersante !

    raspunde

  2. Polina spune:

    este sau nu buna pentru psihologi? Experienta pe care o descrie autorul e autentica? Exista si anumite directive, cum sa fie o tinara familie cu copiii lor mici, ca sa nu se piarda pe ei insisi? Titlul cartii imi aminteste de faza din Being Erica “The None”-ca mai tirziu sa se ajunga la concluzia ca desi sintem autosuficienti, mereu cautam acel the one, cu care sa impartim zilele, patul, masa, etc. Am discutat de nenumarate ori la facultate despre necesitatea sau non-necesitatea casatoriei in societatea moderna, si nu am reusit sa gasim suficiente argumente impotriva, in mare masura pentru ca Nunta e la nivel de arhetip, e o traditie care ne delimiteaza de la libertatea noastra individuala si egoismul justificat, la o alta etapa a unei relatii, in casatorie caracterele noastre infloresc si uite aici poti sa te cunosti singur pe tine, e adevarat nimeni nu trebuie sa te suporte, dar daca reusesti sa traiesti tu cu tine, acel din cadrul casniciei-inseamna ca explorarea de sine e eficienta, deci scopul de a fi pe pamint, se indeplineste cu succes.

    raspunde

    • Are o mulțime de indicații despre „cum e bine/ce e bine să faci ca să-ți meargă relația”. Nu e un manual pentru psihologi/terapeuți, decît în măsura în care vrei să folosești ideile din carte pentru a explica (personalizat) cuplurilor cu care lucrezi ce se întîmplă cu ei. Dar ai în vedere că e o carte scrisă de un american și ce se aplică pentru John și Mary s-ar putea să nu fie valabil în spațiul nostru cultural. Sunt însă direcții generale pentru parteneri: de exemplu, fă-ți timp să comunici, în ideea că a comunica nu înseamnă ca fiecare să-și spună oful și să fugă, ci și să asculte, să-și pună experiențele împreună, în mod autentic. Sau: chiar dacă ești părinte, găsește-ți cele 5 minute în care să fii soț, negociază cu celălalt cînd, creează-ți ocazia pentru a face altfel. Pe lîngă aceste sfaturi, autorul povestește și cazuri ilustrative.

      E interesantă ideea ta, ca și cum ne-ar urmări tradiția cînd ne căsătorim? Sau să fie o nevoie?

      raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro