bookblog.ro

Dragostea nu moare

Scris de • 13 November 2009 • in categoria

Titlu: Dragostea nu moare
Autor:
Rating:
Editura:
Numar pagini: 245
ISBN: 973-98167-3-8

It Does Not Die... sau Dragostea nu moare, pe limba lui Eliade

Eram la o oră interesantă de Limba şi literatura română la şcoala generală, probabil că în preajma sfârşitului clasei a VIII-a, când m-am gândit să-mi cumpar "Maitreyi" şi "Dragostea nu moare". Manualul verde de la editura Humanitas a fost locul de unde am aflat de acest cuplu nemuritor (Mircea Eliade şi Devi Maitreyi), ţin minte că era coloana aceea îngustă de 6-7 cm din stânga paginii unde erau recomandări de lectură pentru tinerii adolescenţi. Ei! Uite că cei care s-au chinuit (şi sunt conştient cum e să-ţi aranjezi textul la 7 cm pe o coloană din stânga paginii) cu realizarea manualului au avut, şi în mine, reverberaţii literare.

Înainte de a o deschide, vă recomand să citiţi Maitreyi, pentru a putea fi introdus în subiect... într-un subiect demn să se perinde prin trenurile sau maşinile sau băncile sau scaunele pe unde vă veţi trăi viaţa. Consider că introducerea acestui roman în programa obligatorie pentru examenul de Bacalaureat este una de bun augur.

Cât despre Dragostea nu moare, consider că această carte, care are o lungime aproximativ egală cu cea a romanului românesc "oglinda" - Maitreyi, reprezintă o completare a aventurii pe care au trăit-o cei doi în India anilor 1930. Această cifră nu înseamnă altceva decât Mircea Eliade pentru Devi Maitreyi, respectiv Devi Maitreyi pentru Mircea Eliade. Eul povestitor chiar spune la un moment dat: "Când mă gândesc la 1930, pot preciza anul, doar pentru că îl ştiu dintotdeauna pe el."

O diferenţă care spune multe despre aceste două cărţi cu aceeaşi poveste de iubire este aceea că eruditul sarmisegetuzian a scris romanul pe baza unui jurnal strict (e limpede că nu s-a respectat întru totul verosimilul), în timp ce filozoafa de origine indiană şi-a scris cartea din memorie. Abia după 42 de ani, Maitreyi a scuturat praful depus peste chipul tânărului cu miopie puternică şi a scris tot dintr-o memorie aprigă de elefant. Da, 42 de ani a trecut de când Euclid (Mircea Eliade, fireşte) purta dialoguri şi lua palme de la Amrita (Devi Maitreyi). Seninătatea zilelor indiencei a fost tulburată în 1972 de întâlnirea cu un apropiat de-al lui Mircea Eliade, care i-a povestit despre ceea ce scrie în romanul românesc, premiat, citit, povestit şi poate... cândva, ecranizat.

"Întorc paginile unei cărţi deja citite şi ceea ce credeam că se află în partea dreaptă văd acum că se află în stânga", conchide Maitreyi despre amintirile sale, amintiri care reflectă o dragoste neîmpărtăşită, dar totuşi trăită prin note de pian, plimbări prin pădure, bibliotecă, atingeri, sărutări. Comunicarea celor doi iubiţi atinge maxime înalte ale filozofiei, însă dialogul vulgar lipseşte. Curajul de a spune "Te iubesc!" sau "Ţin la tine!" a lipsit din partea femeii, a adolescentei care avea şaisprezece ani şi care ţinea discursuri filozofice în faţa studenţilor tatălui dânsei. Aşa cum am spus, tatăl tinerei Matreyi a fost profesor universitar de renume, iar în carte portretul acestuia este bine evidenţiat.

Vă aşteaptă o lectură dintr-o carte atrăgătoare cu o copertă excepţională, demnă de semne miraculoase, naturale, trăite, visate şi iubite. Citind aceste două cărţi, Maitreyi şi Dragostea nu moare, veţi putea face şi mai bine diferenţa de limbaj şi exprimare a iubirii, de înţelegere a acesteia şi de respingere, din păcate, în cele din urmă. Şi totusi, oamenii se iubesc, înainte şi după 1930!

Scris de
Tudosa Mihai-Marian

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. cristina spune:

      De cand ard sa citesc aceasta carte, cred ca o sa o cumpar in curand! cat despre Eliade unu din preferatii mei.

      raspunde

    2. Bianca spune:

      Am citit cartea cam acu’ 5 ani. ReÈ›in că mi-a plăcut, dar foarte multe amănunte nu mai reÈ›in, căci pe vremea aia nu le notam (sau nu aveam blog, hahaha).
      Este musai citită mai ales dacă l-ai citit pe Eliade cât de cât (mă refer la Povestiri, Maitreyi, 19 trandafiri, Romanul Adolescentului miop) È™i vrei să-l vezi dintr-un alt unghi.
      A fost fain genul acesta de răspuns mai ales după atâÈ›ia ani.

      raspunde

    3. Meet The Sun spune:

      Am citit ambele carti cand eram in liceu, acum… mai intai Maitreyi si apoi la sugestia bibliotecarei, Dragostea nu moare…

      Am fost foarte impresionata la vremea aceea de ambele romane, mai profund primul, mai patimas al doilea, si astazi m-a bucurat foarte tare sa citesc acest post.

      Ma gandesc deja sa le recitesc si sa le trec printr-un filtru (ceva mai) matur si mai obiectiv :)

      raspunde

    4. Pingback: Zia®ul de la 5 » Blog Archive » Na Hanyate (Dragostea nu moare)

    5. teompa spune:

      dragostea nu moare… nu poate sa moara ceva ce nu exista

      raspunde

    6. gabi spune:

      Si eu imi doresc sa citesc aceasta carte.Stiu sigur ca-mi va placea,mai ales ca eu cred ca DRAGOSTEA NU MOARE!…daca noi vrem ca ea sa nu moara…

      raspunde

    7. andrei ruse spune:

      ce e de retinut in comparatia cartilor (intre Eliade si Maitreyi) este cum reuseste “al nostru” sa sacralizeze sentimentele, iesind de multe ori din realitate, din adevar, asumandu-si asta pentru a pacali cititorul, dar intr-un sens pozitiv, pe cand Maitreyi nu intelege sau nu vrea sa intelegea lucrurile chiar asa si le banalizeaza, intr-un fel sau altul. le profaneaza, le aduce la stadiul de normalitate. este o diferenta incredibila pentru cine are ochi caliti. :) Maitreyi scrie o carte-jurnal, pe cand Eliade a facut literatura, dar pentru a intelege povestea in ansamblul ei, e nevoie de ambele variante.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro