Titlu: Folie a trois
Autor: Florin Ardelean
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 491
ISBN: 973-707-669-4

Purtând un titlu un pic anacronic, un strop preţios şi totuşi sesizând consumerismul erotic al zilelor noastre Folie a trois m-a confuzat serios. Să fie oare din pricină că la fiecare a doua pagină e servită cititorilor o porţie nouă de descriere pornografică? Probabil că nu, am citit eu altele şi mai şi. Se vede treaba că mi se trage de la faptul că aici ingredientele literare nu se leagă, sosul stilistic al autorului părându-mi-se fad.

Florin Ardelean nu este un ins lipsit de cultură ori de imaginaţie, nicidecum, dar îi lipseşte acel je ne sais quoi al autorilor subtili, originali, profunzi. Aş presupune chiar că trebuie să fie un absolvent simbolic al vreunei şcoli de creative writing, nu de alta, dar are vocaţia unor descrieri şi anticipări gen Sandra Brown. Poate faptul că a condus aproape două decenii un post tv să-l fi împins spre o anume brutalitate a scriiturii?

Din multe puncte de vedere romanul în cauză se recomandă a fi o autoficţiune căci numeroase caracteristici ale personajului principal&povestitor se regăsec în însăși biografia autorului. Cel puţin, ambii sunt profesori şi jurnaliști, trăiesc într-un oraş ardelenesc etc. Casanova provincial şi superficial, Vlad Codreanu devorează orice femeie atractivă care-i iese în cale, fără procese de conștiință. Până la urmă se împarte între doar două : Mirela, nevasta unui cardiolog, şi Amalia, o studentă deja logodită. Traversând tot felul de întâmplări nu atât banale în sine, cât relatate galopant și banal, Vlad Codreanu pare să deţină totuşi o filozofie erotică. O expune într-un curs studenţilor de la jurnalism. Se arată cu acest prilej că omul contemporan nu mai are opţiune, fiind livrat definitiv consumerismului. Comparând cu modul de viaţă al pesonajului observăm că existenţa nu ne poate fi decât un nesfârşit şir de acuplări pasagere. Să fim oare chiar până într-atât de lipsiţi de esenţă?

Şi iată în rezumat argumentele-cheie ale personajului pentru existenţa sa extrem erotizată: ,,Dragostea, astăzi, este un bufet suedez. Experimentăm, născocim, avem palmaresuri de femei cucerite, degustăm, ne ghiftuim. Apoi abordăm o altă masă, un alt platou mai apetisant, un alt sortiment. Dragostea ţine intim de societatea de consum în care trăim. Ca serviciu prestat, nu se diferenţiază prea mult de altele care excelează prin utilitate şi îţi asigură un anume confort. Este un risc major să treacă sezonul şi tu să nu ai o altă iubită.’’Dincolo de misoginismul declamaţiei de mai sus, Vlad Codreanu ajunge într-un final la balamuc. În ce context, las plăcerea decriptării celor care vor parcurge cartea. Din păcate, introspecţia este străină personajelor din acest jurnal erotic masculin, însă indirect romanul ne poate face atenţi la infinitatea frivolităţii umane.

• Minusuri

  Stilul alert, gen reportaj, excesiv jurnalistic stigmatizează scriitura, excesul de pornografie încarcă inutil structura epică.

• Recomandari

  Amatorilor de literatură frivolă, picantă.