bookblog.ro

Enciclopedie pentru o fiică nenăscută

Scris de • 12 January 2022 • in categoria

Titlu: Toamna & Iarna
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2019
Traducere:
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-33-4614-9

Am avut ghinionul (sau norocul) să prind atât socialismul, cât și Revoluția din 1989 și iată-mă, treizeci de ani mai târziu, citind de pe smartphone și traducând din engleză. Întrucât am fost ultima generație de elevi care am învățat după manualele unice, am avut ghinionul să pierd trei ani din viață buchisind limba rusă (asta se întâmpla începând cu anul 1996), pentru ca mai apoi, mergând la liceu la Brăila, să am șansa să renunț la rusă și să aleg engleza. Am luat-o la nivel de an patru, nu la nivel de începător, dar am răzbit, târâș-grăpiș, până la capăt. Și îmi amintesc faimoasele eseuri pe care profesoara noastră de engleză ni le dădea ca temă pentru acasă pornind de la o anumită idee, pe marginea căreia începeam să brodăm. Care, în mare parte, cel puțin în cazul meu, consta și din aberații alături de subiect. De aceste eseuri mi-au amintit cărțile lui Knausgård.

Eu am înțeles ce a vrut să facă autorul norvegian Karl Ove Knausgård în acest Cvartet al anotimpurilor: o enciclopedie plină de informații din cele mai variate domenii povestite într-un stil accesibil, gândite și pe înțelesul copilașilor cu minți fragede, pentru care mediul înconjurător, atât cel din casă, cât și cel de afară, este tot timpul plin de elemente noi. Inițiativa lui este lăudabilă și înduioșătoare – mai ales pasajele care se referă la dificultățile prin care trece soția sa Linda, însărcinată cu cel de-al patrulea copil, fetița căreia îi este dedicată această serie de patru cărți, dar...

Informațiile pornesc de la insecte, animale, scaune, Luna de pe cer, varul de pe pereți, sticlele de plastic, sticlele de sticlă, gura, degetele și alte organe, ajungând până la rușinea de a avea păduchi în epoca modernă, plină de șampoane speciale, dorința sexuală, balene, oameni, Moș Crăciun, musafiri, mizantropie, orașe de coastă norvegiene și cele mai năstrușnice amintiri care îi pot trece prin cap vreunui om care a găsit un subiect interesant de discuție. Cărțile au pornit bine, l-au prins în cârlig pe cititorul care obișnuia să împrumute inclusiv Dicționarul Enciclopedic, cel pe litere, de la biblioteca din orășelul în care a crescut ca să afle noi și noi informații despre lume, pentru ca mai apoi scriitorul să o ia într-o direcție complet nouă, neașteptată și surprinzătoare, însă complet banală și fără absolut nicio legătură cu subiectul inițial.

Chiar nu înțeleg ce-a vrut să facă autorul cu această tetralogie dedicată fiicei lui care se naște taman la jumătatea volumului doi, Iarna, chinuindu-și mama în miez de noapte și pe un ger cumplit. Iar aici trebuie să recunosc faptul că acel scurt capitol, căci toate sunt extrem de scurte, de la trei până la maximum șase pagini, în care soțul umblă ca un leu în cușcă în jurul soției chinuite de dureri groaznice în timp ce încearcă să aducă pe lume cel de-al patrulea copil, este poate cel mai reușit din întreaga serie. Plus scrisorile către fiica nenăscută, intercalate la finalul fiecărei părți.

Poveștile ar fi interesante dacă ar merge și-n direcția în care pleacă inițial, cum spuneam. Nu am înțeles motivul pentru care a cotit la o sută optzeci de grade și-a ajuns la filosofie sau la propriile gânduri, frustrări și idei năstrușnice, la frământări interioare care nu au absolut nicio legătură cu subiectul povestirii respective. De ce există un început și o descriere a acțiunii, ba chiar și un punct culminant, însă nu și un final. Sau cel puțin nu finalul pe care mi l-am dorit eu.

Rămâne încă să mă dumiresc ce am citit și ce am înțeles din ce-am citit abia după ce voi citi și ultimele două volume din Cvartetului anotimpurilor. Voi termina seria fie și din curiozitatea de-a afla toată povestea și ce se va întâmpla mai departe cu micuța despre al cărei tată tot nu m-am lămurit dacă este un geniu neînțeles, un impostor care a scris o autobiografie de trei mii cinci sute de pagini până la vârsta de patruzeci și cinci de ani sau un autor cu mintea plină de idei.

Bonusuri: măcar povestirile se citesc repede și chiar sunt interesante unele dintre ele, îngăduindu-ne să aflăm multe lucruri inedite despre fascinanta lume din Peninsula Scandinavă, iar ilustrațiile celor doi pictori, Vanessa Baird și Lars Lerin, sunt un adevărat răsfăț vizual.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • Durabila iubire Ian McEwan

    Copyright ©2011 Bookblog.ro