Titlu: Cronica Zeiței
Autor: Natsuo Kirino
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Florentina Toma
Numar pagini: 253
ISBN: 978-973-46-3897-0

O cronică a umanității cu toate tarele sale, ce se oglindește în lumea mitologică, doar pentru a-și reîntări destinul tragic.

Cumpără titlul în engleză

Mahito acceptase destinul insulei. De-aceea mă ucisese pe mine, îl stânjeneam. Când am înțeles asta, am avut cel mai puternic șoc. Noi mereu ne împotrivisem soartei noastre crude. , gândurile Namimei, miko (preoteasă) a Întunericului și servitoare a zeiței Izanami (una dintre zeițele fondatoare ale lumii în mitologia japoneză), ghidează cititorul în această „cronică” în care fantasticul și realismul tragic se împletesc. Povestea deznădăjduită a Namimei, considerată „întinată” și destinată morții, o oglindește pe cea a zeiței Izanami, pentru a sublinia suferințele ce marchează iubirea, relațiile dintre femei și bărbați sau simțul datoriei față de familie și tradiție.

Jonglând cu toate acestea într-o lume dincolo de timp (acel illo tempore al poveștilor începuturilor), pe două planuri: insula izolată în care tradițiile și venerarea zeilor marchează destinul locuitorilor și tărâmul tenebrelor în care sufletele ce nu se pot desprinde de viață (din cauza regretelor) rătăcesc pentru eternitate, Cronica zeiței este asemeni unei gravuri de Hokusai – impresionează prin grija cu care se construiește atmosfera, sentimentele și personajele transformându-se în arhetipuri ale durerii. De la tema clasică a distrugerii ordinii „firii” prin nerespectarea destinului (hybris) la construirea simetrică a stărilor și relațiilor dintre oameni, pe de o parte, și zei, pe de alta (zei cruzi și temperamentali, ale căror greșeli sunt plătite de umanitate), Natsuo Kirino brodează pe seama unei mitologii naționale, o tragedie personală.

Namima este desprinsă de sora ei, Kamikuu, de la o vârstă fragedă, fiind înconjurată de mistere și obligată să respecte orbește legea insulei. Dragostea îi aduce primele sentimente de răzvrătire, însă nimic nu este ceea ce pare. Murind cu dorința de a înțelege și, apoi, de a se răzbuna, Namima ajunge pe tărâmul zeiței Izanami doar pentru a contribui la destinul crud pe care însăși zeița trebuie să și-l asume pentru totdeauna.

O poveste despre regret, răzbunare, moarte, familie și destine încrucișate, Cronica zeiței este scrisă într-un amestec echilibrat de dialoguri, monolog și descrieri, care conturează fiecare nuanță a durerii umano-divine. Pentru că narațiunea este fragmentată, dezvăluind porțiuni din viața fiecărui personaj legat de poveste, forța tragediei se disipează, iar rezoluția este una surprinzătoare. Așa cum am menționat în rândurile de mai sus, în spiritul lui Hokusai, un estetism al durerii se insinuează printre rânduri, determinându-mă să fac un pas înapoi și să privesc desfășurarea destinului crud cu detașare.

Cu toate acestea, romanul impresionează prin modul în care împletește umanitatea și divinitatea (în accepțiunile sale mitologice), făcându-le să apară drept cele două fețe ale aceleiași monede.

• Plusuri

  Atmosfera creată, a unui timp dincolo de timp, îmbinarea dintre realism și mitologic

• Minusuri

  Desfășurarea fragmentată a acțiunii distrage, adesea, de la empatia totală cu personajele și soarta lor tragică

• Recomandari

  Pasionaților de mitologie și dramă