bookblog.ro

Evanghelia dupa Satana

Scris de • 17 September 2009 • in categoria

Titlu: Evanghelia dupa Satana
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 477
ISBN: 978-606-8073-07-1

Există două variante

Se poate ca, neavând parte de tot atâta promovare precum precursoarea ei care vorbeşte despre minciunile spuse de-a lungul istoriei creştinismului, cartea de faţă să nu fi ajuns până la Vatican. Insă mi-e greu să cred asta. Departe de a fi adepta vreunei teorii a conspiraţiei, cred că genul ăsta de apariţii sunt cât de cât monitorizate de către cineva de la Vatican.

Cealaltă variantă, mai plauzibilă, este aceea că lumea de acolo ştie de cartea asta, a citit-o, dar s-a considerat că e prea plină de baliverne pentru a fi măcar luată în seamă. E ca atunci când vine cineva pe blog şi lasă un comentariu plin de răutate, fără vreun fel de fundament. Nu-l bagi în seamă. Ar fi fost o risipă prea mare de energie să încerci să combaţi ce scrie acolo. In plus, i-ar fi făcut publicitate şi i-ar fi aruncat vânzările în aer.

Franciza "Thriller"

Cred că devine din ce în ce mai clar că thrillerele sunt un fel de franciză: există o reţetă, cu variaţiunile de rigoare, încercată, verificată şi aplicată. Scrii după ea şi vinzi cartea. Ceea ce nu cred că e neapărat un lucru rău. Oamenilor le plac thrillerele, deci există cerere, de ce sa nu fie şi ofertă?

Ce reţetă avem în cazul ăsta? Se ia o teorie a conspiraţiei, multe planuri care se îmbină "armonios" şi rapid, în care se întâmplă crime sângeroase, apoi adaugi mult mister, de genul mănăstirilor de pustnice aflate sub legământul tăcerii iîn creierul munţilor şi o agentă FBI care în urma unui accident şi-a activat acea zonă a creierului prin intermediul căreia poate intra în pielea victimelor unei crime; asezonezi totul cu religie, secrete despre Iisus, un calugăr malefic venit din străfunduri şi de peste veacuri, lupta dintre Bine şi Rău şi un preot exorcist, totul servit în cupa Vaticanului.

Ce se intâmpla dacă...

iţi plac cărţile de genul ăsta, filmele cu suspans, horror şi tot tacâmul? S-ar putea ca intriga să ţi se pară ceva cam neverosimilă: aflat pe cruce, Iisus, înnebunit de durere şi privind oamenii nerecunoscători pentru care se sacrifică, il reneagă pe Dumnezeu şi devine... altceva. De aici confrerii secrete adoratoare ale Răului, templieri (se putea?), Evanghelia din titlu, cea care povesteşte despre toate minciunile, o reţea întinsă în toată lumea.

Dacă ai văzut şi ai citit cam tot ce se putea, cred că thrillerul ăsta o să fie o carte bună. Nu cred că e mult mai terifiant decât unele nume consacrate, dar cu siguranţă e mai bun decât un roman de duzină. Din păcate nu prea pot vorbi iîn această calitate, din cauză că eu fac parte mai degrabă din a doua categorie.

Ce se intâmplă dacă... II

Ştiu, acum când scriu sunt destul de ironică, poate pare amuzant ce povestesc despre carte. Insă ce te faci dacă imaginaţia ta o ia razna in situaţiile descrise mai sus? Dacă nu te poţi uita la un film un pic mai de groază sau citi o carte din aceeaşi categorie decât în timpul zilei, când mai e lume acasă şi cu condiţia să vezi o comedie după. Ce te faci dacă incepe să ti se pară că auzi zgomote ciudate şi trosnitul televizorului te face să sari de pe scaun?

In cazul ăsta cartea despre care vorbesc îţi va da mult de furcă. O să îţi bată inima să îţi sară din piept când maica Isolda, cea care s-a zidit singură pentru a ascunde de Rătăcitor evanghelia le aude pe surorile ei asasinate cum vin in căutarea lor. Ţi se va face pielea de găină când cel de mai sus îşi urmăreşte victimele. Torturile care apar acolo te vor uimi de-a dreptul. Şi peste astea, te vor îngrozi tenebrele.

Şi totuşi...

Cineva pe Twitter m-a întrebat dacă îmi spun "Este doar o carte". Aşa că am folosit formula magică şi am terminat cartea. Soluţia ar fi fost, desigur, să nu citesc, dar genul ăsta de scrieri/ filme te prind şi dacă ai citit/ vizionat destul, vrei sa vezi cum se termină.

Ce nu-mi place însă este alegerea subiectului. Departe de a-mi fi zdruncinat credinţa, cred că, în calitate de autor, ar trebui sa ai nişte limite. Nu poţi să te apuci să îndrugi toate porcăriile doar de dragul vânzărilor. Poate există o conspiraţie gigantică, poate Biserica a ascuns nişte lucruri, însă de aici pana la ce povesteşte Patrick Graham este cale lungă. Ori, chestiile pe care le spune el ori le crezi cu adevărat din fanatism, ori le poţi susţine cu dovezi solide. Şi nu cred că este nici unul din cele două cazuri.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 53 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Silviu Man spune:

      reteta cartii e plictisitoare ca la orice thriller. orice porcarie care se ia de gat cu Dumnezeu sau cu Biserica are sanse sa faca vanzari. ma intreb insa de ce i-ai acordat patru stele. doar pentru ca ofera “senzatii tari, neasteptate”? pai pentru asta e suficient sa te uiti la un sfert de ora de stiri.

      raspunde

      • Foarte adevarat:))),mai ales la cele de la ora 5.Oricum,dupa Codul lui Da Vinci,eu cel putin sunt satula de carti de genul asta.Timp pierdut…

        raspunde

      • Raluca Alexe spune:

        Da, numai pentru “senzatiile tari” i-am dat 4 stele. Avand in vedere ca nu am crezut o iota din ce spune el acolo (asta insa nu ma face sa nu mi se para deplasat subiectul), am privit-o strict din punct de vedere comercial, ca un obiect de divertisment (ceea ce nu se poate spune ca sunt stirile de la ora 17 :) )

        Altfel, daca s-ar fi oprit pe la nivelul de “batere de campi” al lui Dan Brown in ceea ce priveste combinatia fictiune + religie, poate ca i-as fi dat chiar 5 stele.

        raspunde

      • Ionut Razvan spune:

        Stimate domn,ai citit cartea???daca nu,citește si apoi revină cu păreri despre ea.Din punctul meu de vedere e o carte deosebit de captivanta

        raspunde

    2. Radu Iliescu spune:

      Scrii: “minciunile ascunse de-a lungul istoriei creştinismului”. Sigur nu te-a luat putin valul? :-) Rostul unei minciuni este sa fie cat mai mediatizate, fie prin telefonul fara fir, fir intr-o campanie electorala.

      Adevarurile insa pot fi ascunse, ori pentru a servi unor interese, ori natura lor le face mult prea greu de inteles pentru dobitocul mediu.

      raspunde

      • daniel spune:

        Cu comentariile astea ne plasam in plina paradigma a francizei “thriller”, cu teoria conspiratiei, cu adevaruri ascunse cunoscute si intelese doar de dobitocii de elita, nicidecum de cei medii etc.
        Oameni buni, e doar o carte, una de divertisment, fara pretentii de-a avea caracter formativ. Si, de multe ori, lectura se face cu scopul asta, nu?

        raspunde

        • Radu Iliescu spune:

          Chestia cu carte-fara-rol-formativ e sinonima cu ciocolata cu zero calorii. Nu se poate. Pana si tic-tac-ul are “numai” 2 calorii.

          O carte, oricat de stramba ar fi, oricat de tampita, oricat de “gratuita”, ceva iti da. Si ceva iti ea.

          raspunde

        • Silviu Man spune:

          @ daniel: imi dai voie sa cred ca nici o carte nu e numai o carte? o menghina s-ar putea sa nu fie decat o menghina, dar o carte, un tablou sau un film nu sunt niciodata ele insele si atat.

          nici nu trebuie sa-si propuna dl Graham sa (de)formeze constiinte. ineptiile lui – ca si ale altor autori transpirati de tipul lui Dan cel Maroniu – odata citite, au o influenta asupra blegului care si-a irosit timpul sa le parcurga din scoarta in scoarta (influenta mai mare sau mai mica, in functie de mediatizarea ineptiei si de labilitatea psihica a cititorului). asta e problema, ca si cartile bune, si cele proaste, influenteaza. in plus, cartile proaste sunt mai multe.

          raspunde

      • Raluca Alexe spune:

        Nu m-a luat nici un val: Codul spune ca Biserica a mintit, Evanghelia spune ca Biserica a mintit. Indiferent daca eu cred ce scrie in cele doua carti, indiferent daca cele doua carti au dreptate sau nu, dupa mine, ca incadrare sa-i zicem, se cheama ca cele doua sunt carti care au ca subiect minciunile Bisericii (cu atat mai mult cu cat sunt convinsa ca pana in anul 2009, sigur s-au strans cateva minciuni si in religie, la fel ca in oricare alt domeniu).

        Cat despre rostul minciunii, eu cred ca este acela de a trece sub tacere ceva, nu de a mediatiza. Iar daca ascunzi un adevar se cheama ca minti, indiferent care a fost scopul tau.

        raspunde

        • Radu Iliescu spune:

          Draga, poate n-am fost eu prea explicit, hai sa mai fac o incercare. Ai scris: “minciunile ascunse de-a lungul istoriei creştinismului”. Asta e o eroare. Minciunile nu se ascund, SE EXPUN. Rolul minciunii e sa fie scoasa in fata, sa faca imagine.

          Cat despre ascunderea adevarului, asta nu e o minciuna. Nu orice poate fi spus/aratat oricand. Gandeste-te ca de cand se stiu oamenii se imbraca, ascunzand oaresce parti ale corpului lor. Asta nu inseamna ca gestul invesmantarii ar fi o minciuna. Daca sinceritatea ar respecta criteriul tau, atunci obscenitatea ar fi si ea una din formele adevarului.

          Permite-mi sa nu fiu de acord.

          raspunde

          • Radu Iliescu spune:

            Tu te-ai gandit la “minciunile spuse” si la “adevarurile ascunse”, de unde a rezultat “minciunile ascunse”. :-)

            Formula e nefericita, dupa cum iti spuneam.

          • Raluca Alexe spune:

            Acum am inteles; am crezut ca te-ai referit la altceva, nu la exprimarea in sine. Ai dreptate, am luat prima jumatate din ceva si a doua jumatate din altceva- am corectat.

    3. marinei spune:

      Neghina creste odata cu grâul.Acum toţi sunt plini de descoperiri,inovatori de idei şi credinţe însă la vremea secerisului,pleava va sta aruncata,arsă, aşa cum cei înţelepţi ştiu încă de acum să nu piardă timpul cu provocările diavoleşti…Apreciez ceea ce a spus Raluca în mod deosebit dar şi comentariile .Recomand si cateva linkuri:http://www.laurentiudumitru.ro/recenzie-codul-lui-da-vinci.php,http://video.google.com/videoplay?docid=-2272677269470243255#,http://lumea.catholica.ro/2006/05/codul-lui-da-vinci-raspunsuri-la-cateva-intrebari-frecvente/,http://ro.altermedia.info/religietraditii/o-descifrare-ortodoxa-a-codului-lui-da-vinci_7868.html,http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=14004,etc

      raspunde

    4. Daniel spune:

      Nu trebuie privita ca o carte care distruge conceptii, priviti-o doar din punct de vedere comercial. E un thriller, nu un documentar! Savurati esenta, nu dincolo de ea si o veti gasi-o interesanta!

      raspunde

      • Radu Iliescu spune:

        Ai perfecta dreptate, totul depinde de unghiul din care privesti. De exemplu, daca iei o vaca si-o privesti din fata, seamana enorm cu un bou. Daca te uiti de la spate, seamana cu un fotomodel in timp ce da examenul la Facultatea de Drept. Totul e sa inchizi ochii cand sta din profil si-ti zambeste de pe ambalajul de ciocolata.

        Asa e si cu cartea asta.

        raspunde

    5. dragos c spune:

      eu as citi-o pe buda :))

      raspunde

    6. dragos c spune:

      dar numai in 10 minute :D

      raspunde

    7. Radu Iliescu spune:

      @ Raluca Alexe,

      ma bucur ca ne-am lamurit in cele din urma. :-) Sunt expert in asemenea fracturi de exprimare. Mi se intampla suficient de des si mie :-)

      raspunde

    8. Pingback: Când 1 ≠ 1

    9. Ignat Andrei spune:

      Raluca,
      Nu e mai bun decit un roman de duzina – decit in anumite parti(de ex., cum ai scris, despre Isolda) . In rest e total neverosimila, mai ales sfirsitul cu omorirea (persoana importanta – nu spui cine!) care pe deasupra e filmata si de CNN …fara consecinte ulterioare…
      Intrebarea este : merita mincat tot oul pentru galbenus ?

      raspunde

    10. Alexandra spune:

      >> Ce nu-mi place însă este alegerea subiectului. Departe de a-mi fi zdruncinat credinţa, cred că, în calitate de autor, ar trebui sa ai nişte limite.

      Bravo, bravo!

      Nu vă deziceÈ›i voi ăÈ™tia, bunii moraliÈ™ti creÈ™tini, de două mii de ani încoace.

      De unde pînă unde trebuie să aibă religia ceva de zis în materie de È™tiinÈ›ă È™i de creaÈ›ie literară, dacă singurul motiv de dezaprobare e subiectul sensibil care îÈ›i zgîndăre È›ie morala creÈ™tină?

      Critica de artă în general È™i critica literară în particular nu au nimic a face cu înclinaÈ›iile politice, religioase, sexuale È™i gastronomice ale recenzentului.

      raspunde

      • catrinoiu spune:

        Istoria crestinismul e stiinta exacta. Asa ca prin romane nu se rezolva nimic daca acel romancier vrea sa spuna ceva nou in domeniul istoriografiei.

        Daca tot vor astia sa scoata la lumina “minciunile” crestinismului, sa scrie tratate de istorie si apoi mai vorbim.

        SF-urile astea despre trecut sunt mult sub nivelul SF-urilor obisnuite care relateaza un viitor distopic.

        raspunde

      • Silviu Man spune:

        “De unde pînă unde trebuie să aibă religia ceva de zis în materie de stiintă si de creatie literară” – felicitari! Tocmai ai pus o intrebare fara noima. La fel de bine te pot intreba “De unde pana unde trebuie stiinta si creatia literara ceva de zis in materie de religie?”

        Dupa logica ta “stiintifica” si specializata, in care toate domeniile sunt separate, nu ar mai trebui sa scriem nimic nicaieri, pentru ca litere si cifrele au fost mai intai folosite in … contabilitate.

        raspunde

        • Alexandra spune:

          Întrebarea fără noimă e a ta, pentru că È™tiinÈ›a nu e interesată de religie (decît ca obiect de studiu, în cadrul È™tiinÈ›elor umaniste), iar arta nu încearcă să astupe gura credinÈ›ei.

          Libera exprimare e un drept uman È™i un parametru al oricărei manifestări a artei.

          ȘtiinÈ›a nu face È™i nu vrea cenzură, arta idem, în schimb habotnicia vrea să-È™i lase amprenta peste tot.

          În plus, cartea aceasta este în modul cel mai clar… ficÈ›iune. Dacă se găsesc oameni deranjaÈ›i doar de aÈ™a ceva, nu văd de ce s-ar mai zbate să mai citească genul respectiv.

          „Cartea X e proastă pen’ că nu-mi place tema autorului” nu e nici pe departe critică literară.

          raspunde

          • catrinoiu spune:

            Libera exprimare e cenzura postmoderna care se aplica gandirii libere.

            Stiinta care nu are nimic in comun cu crestinismul e dictatura. Comunismul si nazismul au fost dictaturi stiintifice. Urmeaza tehnocratia.

            Separare intre stiinta si religie e un lucru acceptat si prescris de crestinism; la fel separarea dintre stat si Biserica.

            Dar separatismul dintre stiintific si religios, dintre politic si teologic (cum sunt propozitiile de genul: “In stiinta si politica morala crestina nu are ce cauta fie pt ca nu exista morala in crestinism, fie pt ca morala ca atare nu exista”) – astea sunt formule sectare si dictatoriale cu pretentie de obictivitate stiintifica. In fond, aceste deformari introduc in cotidian discriminarea.

            Daca nu se pastreaza echilibrul si dialogul intre stiinfic si religios, intre politic si teologic, stiinta si politica devin din ipoteze de lucru esafodaje mistice si, la capatul drumului, stiinta si politica isi pierd obiectivitatea, adica nu mai sunt capabile sa reprezinte realitatea si concretul. Devin nereprezentative pentru ca au ajuns in mana unor mistici lipsiti de transcendenta, in mana unor indivizi care nu accepta nicio indoiala in ceea ce priveste stiinta si politica pe care o exercita.

            Dictatorii nu accepta nici cea mai subtila forma de certitudine: indoiala. Peste tot in Biblie e prezenta aceasta certitudine discreta: indoiala. Indoiala nu e negare, ci e o discretie a certitudinii prezenta la cei mai mari sfinti, incepand cu Evanghelistii si Apostolii. :-)

            Te indoiesti nu de existenta lui Dumnezeu, ci de tine, de putinta ta de a crede. De ce?

            Pt ca ateismul adevarat e un chin si nimeni nu vrea sa traiasca in chin. Dar cel care traieste ca un ateu veritabil, traieste un iad. Sunt multi care spun ca sunt atei, dar de fapt nu sunt atei pentru ca ei nu neaga modul de viata crestin, nu neaga atributele lui Dumnezeu: iubirea, dreptatea, libertatea. Ei neaga barba pe care o are popa, neaga arhitectura bisericilor pt ca e invechita, neaga mereu altceva.

            Inchipuiti-va un om care traieste negand iubirea, libertatea, dreptatea. Ala e ateu. Si o astfel de viata de om e un iad. Cel care spune ca e ateu si iubeste, ii place libertatea si dreptatea, ala nu e ateu, nu-l neaga pe Dumnezeu, neaga o anumita ordine sociala care nu isi are originea in Dumnezeu.

            Oricum, eu as vrea sa-i vad pe ateii militanti de azi mari cititori de mistica si apoi sa spuna ca sunt atei. Sa citeasca tratate de mistica cum a citit Cioran (care nu a fost ateu, a blestemat ateismul) si apoi sa spuna ca sunt atei.

            Asa, de gargara ieftina si lenesa, e plina lumea.

            Adica vreau sa vad un om care are curajul sa spuna ca e ateu dupa ce a studiat mistica crestina si dupa ce a studiat marii ganditori atei si dupa ce a studiat chimia organica la Oxford si nanotehnologia la Princeton. Apoi sa vad daca mai e ateu.

          • Silviu Man spune:

            eu stiu ce sa zic? :) dr. Paulescu, habotnicul ala cu insulina, are alta parere:

            “Adepţii materialismului au repetat de atâtea ori că ştiinţa modernă a izgonit definitiv din domeniul său ideea de „Dumnezeu”, au ştiut să manevreze aşa de bine conştiinţele, încât astăzi multora le este ruşine să pronunţe în public cuvântul „Dumnezeu”!
            Toate acestea s-au făcut în numele Ştiinţei. Şi to­tuşi marii savanţi, creatorii şi gloriile ştiinţei adevărate, au admis mai toţi şi chiar au proclamat existenţa lui Dum­nezeu. Fără a mai vorbi de Copernic, de Kepler, de Gali­leu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibniz, de New­ton, putem cita ca teişti declaraţi:
            1. mari astronomi: Herschel, Laplace, Le Verrier, Faye…
            2. mari matematicieni: Euler, Cauchy, Hermite, Hirn…
            3. fundatori ai chimiei moderne: Lavoisier, Berzelius, Berthollet, Gay-Lussac, Liebig, Thénard, J. B. Dumas, Chevreul şi Würtz…
            4. fundatori ai fizicii moderne: Réaumur, Volta, Ampère, J. B. Biot, Faraday, Robert Mayer (întemeietorul energeticii fiinţei vieţuitoare), Fresnel, Maxwell, William Thomson (Lordul Kelvin), Branly, Marconi…
            5. iluştri iniţiatori ai ştiinţelor naturale moderne (zoologie, botanică, geologie şi paleontologie, medicină, anatomie, fiziologie, chimie biologică şi microbiologie): Buffon, Linné, Antoine de Jussieu, Bernard de Jussieu, Haller, Cuvier, De Blainville, Latreille, Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, Louis Agas­siz, A. Milne-Edwards, Gratiolet, A. De Quatrefages, Brongniart (tatăl), Brongniart (fiul), Élie de Beaumont, Van Beneden, De Bonnard, Ed. de Verneuil, H. d’Halloy, Haüy, Barrande, Gaudry, Lapparent, Dupuytren, Laen­nec, Lancereaux, Cruveilhier, Flourens, J. de la Gravière, Cl. Bernard, Pasteur, Roux, Calmette, Armand Gautier, Pierre Termier, Henri Gonthier, Wilfrid Killian…”

    11. Stefana spune:

      Dincolo de subiect (pe mine, recunosc, nu ma deranjeaza mai mult decat alte teorii ale conspiratiei, de genul “n-am ajuns la Luna” ori “CIA l-a omorat pe presedintele K”), pe mine m-a dezamagit putin din punctul de vedere al tehnicii scrierii. Mi-au placut toate acele pasaje horror, dar…
      S-a schimbat punctul de vedere al povestirii de prea multe ori. Deja pendulam intre trecut si viitor, mai aducem in scena si trei preoti (dintre care unul e ucis repede), si o politista italiana… Oare am uitat vreun POV?
      Parca si ritmul acela alert s-a rupt la un moment dat, tot din cauza mentionata mai sus. In plus, cand a intrat in scena si Mafia, parca erau prea multe conspiratii pentru mine.
      Una peste alta, cam pana la mijloc mi-a placut cartea mai mult decat pana la final. Iar daca e sa comparam cu romanul “Codul lui Da Vinci”, cred ca acesta din urma castiga, pentru ca pare mai unitar decat “Evanghelia..”. Dar asta nu inseamna ca nu te tine cu inima in gat la destule pasaje…

      raspunde

    12. dhruva spune:

      of.. of… ce ma mai plictisesc discutiile astea… ură şi cenzură! şi apoi un cap in gură!

      raspunde

    13. Alexandra spune:

      @catrinoiu

      „Separarea” e un lucru sănătos, înseamnă a-i lăsa pe alÈ›ii să trăiască pentru a putea È™i tu la rîndul tău să trăieÈ™ti. (Merge pe toate planurile: interuman, politic, religios, artistic, È™tiinÈ›ific etc.) „Separatismul” în schimb e prin însăÈ™i natura sa un tribalism care nu poate în final conduce decît la prejudecăÈ›i È™i mai mari, È™i mai numeroase.

      În continuare, te joci la nivel semantic cu doi termeni opuÈ™i, văzînd îndoiala drept o certitudine diluată.

      Oricum, certitudinea absolută, adevărul absolut, dreptatea, morala absolută sînt niÈ™te vacsuri, biete proiecÈ›ii ale unor receptori vizuali inadaptaÈ›i.

      Restul mesajului tău È™terge pe jos cu cei care nu au credinÈ›ă. Motivul pentru care am comentat pe marginea acestei recenzii este eroarea de logică de a eticheta un produs drept necorespunzător doar penru că È›ie ca recenzent îÈ›i displace un anumit aspect al ficÈ›iunii în discuÈ›ie (nici nu s-a vrut să se vîndă drept altceva decît pură ficÈ›iune).

      Nu mă pot abÈ›ine să nu remarc „ecuaÈ›iile” tale semantice. Nu ai decît să consideri zeii drept ce înÈ™iruire de atribute doreÈ™ti să inventezi. TotuÈ™i, foloseÈ™ti această definiÈ›ie pentru a „demonta” pozÈ›iile non-teiste, implicînd că ar fi false (din moment ce ele nu neagă toată definiÈ›ia ta personală a conceptului în discuÈ›ie).

      raspunde

      • catrinoiu spune:

        Eu nu vad indoiala ca o certitudine diluata. Eu spun dupa Augustin ca omul nu poate trai fara certitudini, ca omul e o fiinta religioasa, ca si cel care se indoieste are o certitudine: faptul ca se indoieste, e sigur ca se indoieste.

        Ateul care isi priveste ateismul ca o boala (Jeni Acterian) , adica asa cum e, e cu un pas inaintea ateului care se crede indreptatit sa lupte pentru cauza umana, azi postumana, robotica si alte dracovenii. http://en.wikipedia.org/wiki/Transhumanism

        http://www.youtube.com/watch?v=o7hh4jYvSKg

        Nu eu consider zeii cu insusiri si atribute inventate de mine. Tocmai asta spuneam , ca ateismul e o erezie pentru ca pleaca de la o neintelegere a misticii. Are premise false, cum ar fi ca Dumnezeu e o idee. Pe asta se bazeaza si transumanismul, si totalitarismul modern, ca Dumnezeu e o idee. Si spuneam ca mistica, macar la nivel intelectual, trebuie studiata ca sa se observe ca Dumnezeu nu e o idee. Pentru inceput e bine si asa pentru un ateu.

        Asa sustin toti misticii, ca Dumnezeu nu e o idee. Iar ganditorii atei (August Comte, Marx, Nietzsche) sustin ca a fi ateu inseamna a nega atributele lui Dumnezeu: iubirea, libertatea, dreptatea.

        La fel deconstructivismul, ca iubirea, binele , raul, libertatea, dreptatea sunt doar idei ca si Dumnezeu.

        Pozitiile antiteiste sunt pure iluzii. Ca Dumnezeu daca nu poate fi cunoscut in Fiinta Lui – cum spune mistica crestina -, nu poate fi nici negat in Fiinta Lui. Dar daca Dumnezeu poate fi cunoscut numai din lucrarile Lui, atunci pot fi negate numai lucrarile lui Dumnezeu in lume: iubirea, dreptatea , libertatea, binele.

        Din cauza asta spuneam ca transumanistul nu crede in libertate, in bine, in iubire, dar crede in mediul exterior care modeleaza omul, care duce la evolutia omului in roboti si la evolutia maimutei in om.

        raspunde

    14. Jen spune:

      @catrinoiu: te asigur ca cunosc atei foarte fericiti, care nu neaga nimic din ce ai enumerat tu acolo, ba chiar sunt mai liberi si mai iubitori decat multi non-atei. putem sa sarim peste restul discutiei, aia unde tu imi spui ca ei de fapt se chinuie in interior samd.

      intotdeauna ma amuza discutiile astea pe bookblog, sunt asa de previzibile.

      raspunde

    15. Radu Iliescu spune:

      Cred ca cel mai greu de suportat pentru un ateu este intalnirea cu un credincios inteligent. Atunci cand credinciosul il domina prin cultura si gandire, ateul se simte agresat. El se simte bine doar in compania babei habotnice, si asta pentru ca nu poate vede ca si baba habotnica ii este superioara.

      Insa “batut” la el acasa, cu armele culturii, ale eruditiei, ale paradoxurilor fine, ale metafizicii, ateul o ia razna si recita monadele modernitatii: “libertate”, “separarea religiei de stiinta”, “dreptul la libera exprimare” si alte asemenea bazaconii. Daca-i spui ca fiecare epoca decadenta le-a “reinventat”, ca toata teoria ateismului incape pe-un bilet de tramvai gata compostat la ambele capete si ca in secolul III dupa Hristos crestinismul trecuse deja cu senilele peste ea, se oftica, ‘ce ca esti habotnic, suparat ca nu esti si tu o baba pe care s-o dispretuiasca fara remuscari.

      raspunde

    16. Stefana spune:

      Nu cred ca ateismul trebuie sa-si apere cauza ori sa-i dispretuiasca pe aceia care nu sunt de acord cu ea, dupa cum nu e cazul sa o faca nici credinta. Asta, daca nu vrem sa cadem in talibanism. :-) Oricum, discutia excede cadrul literar si are o relevanta zero pentru valoarea volumului in sine.

      raspunde

    17. Alexandra spune:

      Se deviază de la comentariile pe marginea recenziei. Dacă vrea cineva să continue discuÈ›ia, va găsi un e-mail de contact în profilul meu. Pe scurt:

      @catrinoiu:

      1. Nu am adus transumanismul în discuÈ›ie.

      2. Gînditorii atei sînt diferiÈ›i, definiÈ›iile lor sînt diferite, iar a te raporta la unul, zece sau o sută de non-teiÈ™ti sau mistici e irelevant (denotă bune înclinaÈ›ii enciclopedice, însă).

      3. Cînd doreÈ™ti să îi arăÈ›i unui om ce anume nu e corect în raÈ›ionamentele lui, e bine să te legi concret de ce crede el, nu de ce crezi tu că ar putea să creadă, raportîndu-te la alÈ›ii pe care îi bagi (corect sau incorect) în aceeaÈ™i categorie.

      4. Te asigur că È™i eu cred în libertate, umanism, bine, conÈ™tiinÈ›ă, iubire, toleranÈ›ă È™i altele asemenea (doar că nu echivalez aceste concepte cu atributele ori manifestările vreunui zeu).

      @Radu Iliescu: Neajunsul superiorităÈ›ii din gîndirea È™i cultura dumitale este năruirea conciziei; puteai spune „mai pă È™leau” că oricine nu-È›i împărtăÈ™eÈ™te punctele de vedere e un prost. Te-ar fi scutit de alocuÈ›iuni ariene.

      raspunde

      • @ Jen, Alexandra:

        Transumanismul vine de la sine in discutie.

        Ideea centrala e ca voi nu sunteti atei.

        Ateismul adevarat e satanismul. Un ateu traieste dupa prescriptiile ateismului critic (Nietzsche, August Comte) pentru ca acolo s-a atins problema ateismului consecvent.

        Discutia asta cum ca “sunt si crestini care ucid, imorali si atei morali care fac fapte bune” nu are legatura cu negarea lui Dumnezeu. Adica nu poti sa spui ca Dumnezeu nu exista pt ca sunt si atei care fac bine si crestini care fura. E penibil. Asta nu e argument antiteist pentru ca afirma in interiorul lui o logica imuabila si trancedentala: aceeea a existentei unui Bine suprem independent de ratiunea si fapta umana.

        Faptul ca tu, ca om care vrea sa nege existenta lui Dumnezeu, observi ca un crestin fura si un ateu face fapte bune inseamna ca observi un criteriu moral suprem independent de rationamentele interne pe care acei oameni despre care vorbesti le fac. Si aceasta pozitie neaga presupusul tau ateism.

        raspunde

        • Jen spune:

          ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s.m. È™i f. Adept al ateismului; persoană care neagă existenÈ›a lui Dumnezeu È™i a oricărei divinităÈ›i.

          un ateu spune ca dumnezeu nu exista. punct. ateism critic sau necritic, ce filozofi citesti.. nu conteaza, daca nu crezi ca dumnezeu exista, esti ateu. restul sunt… subdiviziuni.

          raspunde

          • Un ateu necritic spune ca Dumnezeu nu exista tocmai pentru ca Dumnezeu exista. Nu poti sa negi ceva ce nu exista. In caz contrar, faptul negatiei ar fi inconceptibil. Si ateul critic stie ca nu trebuie sa cada in capcana asta.

            Insa cineva care isi asuma ateismul in mod critic nu spune ca Dumnezeu nu exista, ci spune ca Dumnezeul transcendent trebuie INLOCUIT cu un dumnezeu imanent pt ca ordinea sociala e insuportabila.

            Eu nu cred ca Nietzsche, Marx, Compte sau Voltaire sunt subdiviziuni. Eu cred ca subdiviziune e ateismul asumat necritic.

          • Radu Iliescu spune:

            @ Jen, bravo, esti super. Am cautat adineaori in dictionar “critica ratiunii pure”. N-am gasit. Oare cumva nu exista?

          • Jen spune:

            ‘mos craciun nu exista.’

    18. Radu Iliescu spune:

      @ Alexandra, gata ma dau batut, sunt infrant in aceasta discutie. Daca as sti si eu sa dau cu tigaia de faianta din bucatarie cum stii tu, poate am mai putea continua. Toata admiratia mea!

      raspunde

    19. Radu Iliescu spune:

      A propos de ateism, am auzit recent cazul unui tip recent convertit la curentul asta. Omul plecase din tara impreuna cu un prieten si ajunsesera pana-n Portugalia, cu gandul de a trece dincolo, in USA. Cum legal nu prea se putea, au platit un jmecher sa-i bage intr-un container, ca apoi, via un vas, sa paraseasca si el Lumea Veche.

      Jmecherul a luat banii, i-a trimis intr-un container, dar nu s-a ingrijit sa-i trimita spre State. Asa ca omul nostru si prietenul lui se trezesc la o vreme pe o punte, si degeaba zic ei ca nu-i bai, coboara la prima. Marinarii spun ca-i bai si-i arunca peste bord. Jos langa vapor fojgaie rechinii (ca pe Animal Planet) si-l mananca pe prietenul omului, dar de om nu se ating. De gustibus…

      Nu ma mai lungesc. Dupa un traseu complicat, care nu se intersecteaza cu SUA, eroul povestioarei ajunge inapoi in Europa, unde se casatoreste cu o mujer latino. Din toata tarasenia, se alege cu o idee: “Daca Dumnezeu ar fi existat, n-ar fi permis sa se intample asa ceva!” Cu referire la micul dejun al rechinoizilor, nu la serviciile jmecherului care-i trimisese spre Africa.

      Tot ce constat eu aici, e ca pentru a te converti la ateism nu e nevoie de o iluminare (religiile o cer, fara exceptie), ci sa stai prost cu logica. Pentru ca haplea evocat aici n-a stat nicio secunda sa cantareasca: un om mancat de rechini + un om care inoata neatins de rechini = echilibru total. Avea, logic vorbind, tot atatea motive sa devina ateu cat si sa-si aminteasca pana la batranete de mana divina care-l ocrotise de dihanii.

      Subscriu la parerea lui Ilie Catrinoiu: ca sa fii ateu trebuie sa aduci ca proba a inexistentei Providentei inaderenta acesteia la una din trasaturile Ei: Dumnezeu nu exista pentru ca daca ar exista atunci raul, nedreptatea, uratenia, prostia, adica tot ceea ce nu poate fi divin, n-ar exista. Ca sa-L nege, ateul trebuie sa recunoasca perfectiunea divina.

      Nu pot decat sa ma inclin in fata acestei atitudini. Ateul e adesea de preferat unui credincios de trei lulele, pentru ca atitudinea ateului este una fara compromis.

      Pe masura lipsei de compromis este si afirmatia Profetului Muhammad: “La inceput a fost Dumnezeu si nimic nu era cu El. Acum e la fel.” Intr-un mod la fel de uimitor, dar la fel de real, Ibn ‘Ata’ Allah spunea: “Dumnezeu nu este ascuns decat de marea Lui proximitate.” Asadar, nu distanta prea mare ne impiedica sa-L intuim, ci absenta acestei distante.

      raspunde

    20. the_killer_one111 spune:

      radule… ok… dar să nu uităm că şi ateismul în acest vremuri de sfârşit de ciclu, are rolul lui, cu cât blasfemiază mai rău cu atât îl preamăresc pe Dzeu… vorba maestrului…

      raspunde

    21. the_killer_one111 spune:

      apropos de distanţa asta, ştii ce spunea schuon despre creştinism şi islam… limita… in primul ea e ce „uneşte” lumea de Dzeu, iar în ultimul ce desparte… nu e nici o contradicţie aici… desigur…

      raspunde

    22. the_killer_one111 spune:

      „limita” este desigur IH…

      raspunde

    23. mishtok spune:

      nu suntem căzuţi pe de-a-ntregul… şi chiar căzuţi fiind… pt. unii lumea asta e infernul… pt. alţii e doar singurul plan care-l percep… poţi fi în rai, în iad fiind! mda.. e ca şi atunci când te mânjeşti de noroi, dar nu te afectează… cel puţin nu în acest plan… de unde ştii că fiinţezi doar „aici” ca să te crezi căzut şi deci vrednic de mântuire? Vezi? asta e închisoarea pe care şi-o fac unii… chiar în paradis fiind… alţii fiind în iad, sunt mult mai sus… pt. că fiinţa lor nu e cu totul în iad… da! e important să nu fi cu totul în iad, căci atunci poţi fi în multe paradisuri… chiar mai sus…

      raspunde

    24. mishtol spune:

      cumsecade e doar acela care ştie cum-se-cade… restul sunt doar decăzuţi sau descăzuţi… whatever…

      raspunde

    25. mishtogog spune:

      îţi propun un mic exerciţiu: înainte să adormi, în pat fiind, întins, imaginează-ţi că eşti în mormânt, îngropat deja, percepe interior acea tăcere care te absoarbe, acea prezenţă totală… şi la moarte nu te va copleşi însingurarea care-i cuprinde pe majoritatea… poţi muri foarte uşor în fiecare noapte… fă exerciţiul ăsta şi lasă acea prezenţă să te absoarbă… atunci vei şti cum e să „mori” la moarte… lăsându-te în urmă…

      ps: acea prezenţă totală chiar face la un moment dat să te „înghesui” în jos prin „compresie” ca şi cum ai fi în mormânt… important e ca la absorbţie să nu te împrăştii în toate cele 4 zări… ăsta e punctul de trecere prin „moarte”… un istm… la un moment dat chiar simţi că eşti colapsat în tine în momentul acelei absorbţii prin moarte către altă existenţă… cred că ar fi bine să nu păstrezi în acest moment impresia „spaţială”, asta face să te împrăştii… te poţi pecepe ca stând dacă vrei cu capul între picioare şi cu picioarele-n buzunar… ca un fel de minge care aşteaptă să fie aspirată „în sus”…

      raspunde

    26. aura spune:

      eu am citit cartea.
      da ok.e doar fictiune.poti sa ai o imaginatie bogata, dar eu tot cred ca e foarte interesanta.eu am fost de foarte multe ori criticata din cauza cartii dar pentru ce?pentru ca avea un nume mai neobisnuit?mie mi-a placut si nu o sa iau in considerare criticile celorlati doar pentru ca ei cred ca este plina de baliverne.

      raspunde

      • Raluca spune:

        La fel ca si tine..la fel de criticata la inceput de parinti in special.Tatal este preot,se intelege sa aduca anumite afirmatii asupra titlului.Dupa o oarecare controversa si cateva explicatii pe care i le-am dat in legatura cu primele capitole,s-a conformat cu ideea:))

        raspunde

    27. Raluca spune:

      mai am cateva pagini…sau ma exact cateva capitole…suna ciudat dar parca nu as vrea sa se mai termine..serios.e primul thriller care pot spune ca m-a fascinat.Alte recomandari de la Patrick Graham?ceva aparitii?

      raspunde

    28. Elena spune:

      Buna. Proasta, neproasta, cum o fi cartea asta, o are cineva de vanzare?

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro