0Autor: Nic Kelman
Rating:
Editura: Trei
[Cumpără cartea]

Vampirisme

Nu există inocenţă în cartea lui Nic Kelman, iar lipsa ei nu e deplînsă de nimeni, nici măcar de călătoria nostalgică printre fragmente din Odiseea şi Iliada. Nici fetele de 15, 16, 17 ani, cu toată prospeţimea şi moftureala lor, nu sunt nevinovate, ci veritabile vînătoare de slăbiciuni. La fel, bărbaţii aflaţi în criza vîrstei de mijloc caută obsesiv trupuri tinere, minţi neviciate de succes, fete cu planuri mărunte, vise drăgălaşe. Este un fel de schimb reciproc avantajos între tinerele care vor să ardă cîteva trepte de maturizare şi să acceadă la viaţa secretă a adulţilor, în timp ce îşi păstrează viaţa adolescentă, şi bărbaţii care vor să se întoarcă la vîrsta minunilor, rămînînd, în rest, oameni de succes.

Totuşi, confesiunea naratorului încearcă o întoarcere la inocenţă, în sensul în care aceasta este un ritual de întinerire, o succesiune de paşi de rac pentru a se agăţa, din nou, de vîrsta în care promisiunile şi jurămintele cîntăresc mai mult decît cadourile scumpe şi actul de căsătorie. Îmbăierea legendară în sînge de fecioară este înlocuită cu un alt tip de ritual: sexul cu fete, cu cît mai tinere, cu atît mai irezistibil. Poate sună exagerat, dar să nu uităm că tinereţea fără bătrîneţe este una din obsesiile nedomolite ale omenirii. La fel, dorinţa de putere. A avea puterea înseamnă, în cartea de faţă, permisiunea de a avea tot ce doreşti, dar o permisiune care devine obligaţie. E puterea căreia bărbaţii din carte nu-i pot rezista, puterea-slăbiciune.

Şi viaţă fără de moarte

Vinătoarea de tinereţe nu e singura misiune în care pornesc oamenii, mai este, de asemenea, amînarea morţii. Personajul lui Nic Kelman, prin relaţiile sale compulsive (pe care le justifică elaborat) nu numai că găseşte o portiţă pentru capcana propriei vieţi, dar astfel crede şi că oferă sfîrşitului un termen îndepărtat. Credinţă firească, atîta timp cît ei se află departe, îşi închipuie, în tinereţea veşnică:

"Şi, tot asemeni unui copil, ele ne fac să privim lucrurile pe care nu le-am mai privit de ani de zile, pe care nici măcar nu ne aminteam să le fi privit vreodată pînă cînd nu ni le arată ele cu degetul. Şi privindu-le întinerim, pentru că ce înseamnă a fi copil dacă nu a privi asemeni unui copil?"

Aventurile lui amoroase sunt nu doar un mod de a învinge sistemul din interior (se foloseşte de instrumentele vieţii de adult pentru a obţine ce doreşte), ci şi o eliberare de conştiinţa morală. Are de-a face conştiinţa morală cu sexul? Sau: dacă sexul cu tinere este o adicţie, ce lipsă sau preaplin repară ea? Bineînţeles, întrebările post-lectură nu sunt chiar atît de apetisante, totuşi, marele plus al cărţii este că poate trezi astfel de întrebări de profunzime.

În ciuda alternanţei - al cărei sens nu l-am descoperit - de scene erotice şi fragmente odiseice, Fete ne poate face, bărbaţi şi femei, să privim în jur: există o piaţă sexuală în care fiecare cere şi oferă în funcţie de cîtă putere socială are? Cîte dintre lucrurile care ne fac să fim ceea ce suntem au legătură cu întoarcerea în tinereţe sau cu idealizarea unei vîrste?

În fine, dacă nu ţinem neapărat să ne avîntăm în această introspecţie incomodă, Fete de Nic Kelman este o operaţie în zona fantasmelor masculine, care poate şoca sau atrage, determina acuze sau aplauze pentru indecenţă. Cum se întîmplă cu mai toate cărţile, depinde de cititor.

Scrisă de Mihaela Butnaru