Titlu: Fiica negustorului de sake
Autor: Kido Okamoto
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Angela Hondru
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-689-852-5

Despre inspectorul Hanshichi, protagonistul volumului Fiica negustorului de sake se spune că este echivalentul lui Sherlock Holmes în literatura japoneză, ceea ce m-a făcut teribil de curioasă să îi citesc aventurile. Mi-a plăcut colecția de povestiri, mi-a amintit într-adevăr de construcția istorioarelor scrise de Arthur Conan Doyle, însă nu am avut aceeași senzație de dependență, nu a reușit să mă aducă în starea aceea în care pur și simplu nu poți lasă cartea din mână pentru nimic în lume.

Parțial, cred că acest lucru se datorează faptului că antagoniștii, japonezi fiind, au un simț al onoarei cu care noi, cei dintr-o cultură diferită, pur și simplu nu suntem obișnuiți, mai ales când este vorba despre niște personaje negative. Concret, imaginați-vă că în momentul în care majoritatea acestora sunt confruntați pentru faptele lor regretabile, nu doar că nu încearcă să evadeze sau să nege ceea ce au făcut ci chiar ajung să își ceară spășiți scuze în fața detectivului. Un alt lucru care contribuie la acest fapt este că inspectorul Hanshichi nu este un detectiv privat ci un angajat al statului, un fel de anchetator oficial în fața căruia cei cu care ia contact se pleacă plini de respect. Acest detaliu deosebește într-o oarecare măsură volumul lui Kido Okamoto de majoritatea poveștilor cu detectivi ce sunt nevoiți să răzbată mai greu în cazurile primite având în vedere că nu au acces la toate informațiile și avantajele unei funcții oficiale, care să le deschidă toate ușile.

Multe dintre povestiri au inițial un aer fantastic, învăluite fiind de superstiții, istorii cu fantome, cu ființe supranaturale și spirite răzbunătoare. Treptat însă, anchetatorul perspicace reușește să își dea seama cum stau lucrurile și în final să le demonstreze și celor din jur că doar natura umană stă la baza fiecărui mister și că geloziile, invidiile sau dorința de răzbunare duc în multe cazuri la scenarii malefice dar, totodată, surprinzător de inventive.

Povestirile sunt destul de scurte și ritmul suficient de alert încât să te țină în priză, iar autorul se pricepe extrem de bine să îți păstreze interesul crescut. Nu se pierde în detalii lipsite de importanță, oferă descrieri succinte, îndeajuns de clare încât să îți formeze o imagine a cadrului în care se desfășoară acțiunea, însă fără să ajungă să plictisească. Iar firul narativ al fiecărei povestiri este surprinzător, faptele se păstrează învăluite în mister până la sfârșit, iar cititorul nu va reuși de multe ori să ghicească vinovații sau motivația acestora oricât s-ar strădui.

Per total, volumul oferă o lectură plăcută,  antrenantă, dar fără a deveni prea solicitantă. În plus, stilul asiatic și descrierile culturii și mentalității japoneze vor reprezenta și de data aceasta un aspect fascinant, oricât de obișnuit ai fi cu lecturile nipone.

• Plusuri

  Originalitatea volumului, având în vedere faptul că nu am întâlnit până acum prea multe cărți care să abordeze stilul polițist în literatura japoneză.

• Minusuri

  Tendința antagonistilor de a se preda fără niciun strop de împotrivire, chiar și atunci când încă ar avea șanse să scape și să răstoarne situațiile în favoarea lor.

• Recomandari

  Evident, cititorilor care îndrăgesc romanele cu detectivi puși în fața unor cazuri încurcate și de asemenea, celor pasionați de literatura asiatică.