Titlu: Perfecțiune
Autor: Julie Metz
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Monica Dinu
Numar pagini: 380
ISBN: 978-606-21-0077-3

Titlul este parțial ironic dată fiind întunecimea primei părți a poveștii mele. Cred că femeile se zbat cu ideea de perfecțiune, încercând să le aibă pe toate: trupuri perfecte, relații, copii, cariere, case. Presiunea de a fi perfect creează multă suferință și rușine și cred că până la urmă le împinge pe femei să ia decizii proaste în timp ce încearcă să ascundă părți ale lor sau ale vieții lor care le fac să se simtă mai puțin perfecte. Am vrut să găsesc o modalitate de a redefini perfecțiunea.

Cumpără titlul în engleză

Ironia titlului vine cumva și din atiteza continuării sale „însemnări despre trădare și renaștere”.

Julie pare să aibă viața perfectă alături de un soț iubitor și atrăgător, o fiică minunată de șase ani și o casă frumoasă situată în suburbiile New York-ului. Aproape săptămânal casa le era umplută de petreceri, adevărate festinuri culinare, date pentru grupul de prieteni. Din exterior păreau familia perfectă până în clipa în care totul s-a năruit asemeni unui castel de nisip.

Moartea lui Henry, soțul Juliei, aduce cu sine căderea cortinei care a acoperit bună parte din relația acestora de 16 ani și în spatele căreia fermecătorul bărbat se transformă din partenerul cuceritor și carismatic într-o veritabilă bestie, cu o viață dublă și un caracter infect.

Cartea e structurată în 4 părți, esența fiecăreia dintre acestea fiind redusă la un cuvânt: ceața – în care eroina nu deține încă toate bucățile de puzzle care alcătuiesc cealaltă viață a lui Henry, furtuna – declanșată de confruntarea celorlalte cinci femei din viața acestuia și căutarea de explicații și raționamente care ar justifica faptele adulterului, vântul – care începe să risipească din îndoieli și care împrăștie din mizeria emoțională ce pare să guverneze viața lui Julie, ca în cele din urmă să rămână lumina zilei ce aduce cu sine deznodământul și lecția învățată, netezind cumva apele învolburate ale vieții.

Evoluția personajelor principale care alcătuiesc și cuplul cheie al romanului – Julie și Henry – ocupă un rol central în cadrul cărții. Construcția lor este una antitetică, aproape perfect complementară, ce aduce cititorului o relație simbiotică între un extrovert carismatic (soțul) și un introvert imemorabil (soția) care aparent nu pot supraviețui unul în absența celuilalt și care justifică modul de acțiune al celor doi, aflați în echilibrul descris de yin și yang. Cu cât Julie se afunda mai mult sub „clopotul de sticlă” al rutinei căsniciei sale, căutând stabilitate, cu atât Henry se lupta cu lanțurile convenționalului și dă curs fiecărei oportunități de a înșela, fiind entuziasmat și readus la viața de pericolul iminent al aventurilor sale.

„Uneori viața bate ficțiunea, chiar și în detalii.”

Replica rezumă întreaga luptă, purtată timp de doi ani, a personajului principal cu rămășițele vieții duplicitare a soțului și cu întrebarea constantă „A fost vreodată ceva real?”. Întreaga călătorie pare mai degrabă o avântare în purgatoriu, unde nu-și găsește liniștea și unde retrăiește pierderea lui Henry de mai multe ori – o dată la moartea acestuia și apoi cu fiecare informație obținută de la prieteni și de la amantele sale drespre adevăratul Henry.

Deși intenția cărții este una moralizatoare m-am abținut în a alege o parte, oricât de dureroase ar fi întâmplările deoarece viața nu e mereu un contrast de alb și negru, ci mai degrabă un amalgam de griuri în care fiecare își are porția de vină pentru evenimentele din viața sa.

Amintirile și faptele descrise de Julie vor să tragă un semnal de alarmă asupra ușurinței cu care ne încredem uneori în oamenii din jurul nostru și cât de înșelătoare pot fi măștile pe care le purtăm.

Iar după o luptă în purgatoriu răsplata promisă de Rai pare a fi renașterea spiritului eroinei care se pune pe picioare și o ia de la capăt ceva mai încrezătoare și mai înțeleaptă, demonstrând că după ploaie se arată soarele.

• Plusuri

  Lecția de viață oferită.

• Minusuri

  Tonul deprimant și apăsător care persistă mai mult de jumătate de carte.

• Recomandari

  Trădaților în dragoste, celor care pot să digere o variantă mai cinică a „Mănâncă, roagă-te, iubește”.