Titlu: Văduvă pentru un an
Autor: John Irving
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Irina Horea
Numar pagini: 704
ISBN: 978-606-609-197-8

„Un roman este responsabil pentru furnizarea unei povești bune. Și prin poveste bună mă refer la una care este punțin prea complicată și sucită și abundentă în circumlocuțiuni pentru a putea fi încapsulată într-un articol de ziar sau poveste televizată.”John Irving

Pornind de la o asemenea afirmație nu e de mirare volumul de informații și complexitatea cu care și-a creat John Irving cel de-al nouălea roman. Atât de luxuriantă și energetică este ramificarea poveștii, a intrigii și a planurilor paralele care se întretaie și care prezintă, asemenea unei piese de teatru în trei acte, viața personajului principal. La final fiecare cititor poate da romanului în sine o semnificație și un sens diferite și totuși dreptatea este de parte fiecăruia.

Văduvă pentru un an e mai degrabă un roman în roman de trei ori, fiecare parte fiind atât de bine construită și abundentă în detalii încât ar putea fi considerată o carte de sine stătătoare.

Prima carte sau primul act al poveștii începe cu vara lui 1958, în Long Island, pe vremea când Ruth Cole, eroina romanului, avea patru ani. Prinsă în mijlocul separării părinților săi, evenimentele verii marchează începutul rostogolirii bulgărului de zăpadă de-a lungul pantei vieții și de care se vor agăța în mod fatidic și alte evenimente. Copilăria lui Ruth este umbrită de moartea fraților mai mari cu care Merion și Ted, părinții fetei, se confruntă în mod diferit dar totuși similar. Ted se îneacă în alcool și în femei, anesteziind durerea pricinuită de pierdere și vâzând în Ruth un substitut la fel de bun pentru golul afectiv resimțit, în timp ce Marion trăiește la nesfârșit pierderea copiilor care o blochează uneori într-o stare de semi-catatonie și care o obligă la o izolare impusă fața de propria fiică, a cărei existență este permanent amenințată de un drob de sare inexistent. Evadarea emoțională a mamei stă în aventura de o vară cu tânărul exonian Eddie O’Hare, pion în jocul separării orchestrate de domnul Cole, în speranța că la un eventual proces de custodie va ieși învingător. Ce nu știe acesta în schimb, este că soția sa îl va părăsi până la finalul verii fără să manifeste vreun interes pentru copilul care o va crede moartă timp de 39 de ani.

A doua carte începe cu toamna lui 1990 când Ruth Cole are 36 de ani, este o scriitoare de succes și nu este căsătorită. Viața profesională ajunge să o eclipseze pe cea personală în mod previzibil, iar natura și felul de a se comporta al acesteia poartă urmele copilăriei marcate de abandon și de relațiile amoroase numeroase ale tatălui, detașând-o emoțional de toate evenimentele din viața sa. Modul în care este descrisă de către narator cât și imaginea care este conturată de vorbele și faptele acesteia ilustrează o variantă modernă și complet atitetică a femeii anilor 50. Ruth este prezentată ca fiind vulnerabilă sexual deși deține o doză sănătoasă de respect de sine reprezentat de duritatea și răceala afișate, de etica muncii ei de cariera sa literară internațională. Până la finalul acestei părți eroina publică romanul „Văduvă pentru un an”, ajunge să fie involuntar martoră la o crimă din Cartierul Roșu al Amsterdamului ale cărei ramificații nu le va putea bănui niciodată și ajunge să se căsătorească cu editorul său mai mult din conveniență și rațiune decât dintr-un veritabil sentiment romantic.

Ultima parte a romanului aduce cu sine profeția îndeplinită. Ruth are 41 de ani și este văduvă de un an, având la rândul său un fiu de 4 ani. E ca și cum planurile narative descrise anterior și cumulul de personaje introduse converg spre un singur fir narativ care se sfârșește acolo unde a început. Totodată pierderea soțului și existența lui Graham, fiul autoarei, par să vindece rănile și traumele trecului lăsându-i posibilitatea unei prime relații reale și autentice, care în cele din urmă se și materializează.

Romanul lui Irving este un studiu de caz complet și complex de construcție a personajelor, în jurul căror gravitează o sumedenie de detalii justificatoare, relevante pentru felul în care se îmbracă, vorbesc, acționează, gândesc. Lăsând astfel cititorului libertatea de a formula singur o concluzie despre acestea, în cunoștință de cauză.

Elementul tragicomic reiese din trăsătura comună a actorilor poveștii și anume că fiecare este în felul lui un fel de scriitor, care rezumă în linii mari viața și caracterul fiecăruia. Ted este scriitor și ilustrator de cărți pentru copii, în concordanță cu înfățișarea plăcută, poveștile sale insuflând frică în sufletul cititorului asemeni comportamentului de infidel în serie, seducând mamele copiilor pe care îi invită să-i pozeze pentru cărți. Marion ajunge să scrie romane polițiste ce devin rapid populare și prin care încearcă să reționeze moarte băieților ei. Amantul acesteia, Eddie ajunge un scriitor mediocru, subiectul comun al cărților sale fiind relațiile amoroase dintre băieți tineri și doamne mai în vârstă, asemeni propriei tinereți. Prietena cea mai bună a lui Ruth, Hannah, este o jurnalistă care scrie profile de vedete, a căror superficialitate se oglindește perfect și în viața sa. Ruth insistă că nu scrie romane cu elemente biografice deși unele din ele se dovedesc a fi veritabile profeții.

În concluzie John Irving reușește să recompună până în cele mai mici detalii viața reală în cadrul cărții sale, în așa fel încât granița dintre cele două se estompează treptat. Totodată oferă cititorului un roman complet, fără povești neterminate sau personaje vag conturate, o pânză de paianjen în care se prind atât detaliile semnificative cât și cele nesemnificative din viața unui om.

• Plusuri

  Universul complex creat și construcția personajelor

• Minusuri

  Detaliile neseminificative care îngreunează lectura.

• Recomandari

  Iubitorilor de analiză a firii umane și optimiștilor incurabili care cred cu vehemență că toate lucrurile își găsesc în cele din urmă rezolvare.