"We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness"
(Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 1776)
Putem să vorbim de drepturi egale când la fiecare 5 secunde un copil de mai puţin de 10 ani moare de foame? Ce înseamnă libertatea şi dreptul la fericire pentru copilul din Somalia afectat de malnutriţie, pentru cultivatorul de cafea care e plătit cu mai puţin de 50 de cenţi pe unitatea de volum în timp ce Starbucks o cafea costă în jur de 4 euro, pentru femeia braziliancă ce pune la fiert pietre în speranţa că între timp copiii ei vor adormi, aşteptând «terminarea mâncării », sau pentru toţi acei locuitori ai mahalalelor şi favelelor ce trăiesc din comercializarea gunoaielor ?
Imperiul Ruşinii vorbeşte în detaliu despre o lume refeudalizata, dominată de marile companii private. Îndatorarea şi foametea sunt cele două «arme de distrugere în masă » folosite de către «stăpânii planetei» pentru a supune atât popoarele, materiile prime şi resursele naturale, cât şi forţa de muncă şi visele oamenilor. Gârbovite de greutatea datoriei, statele îşi abdică suveranitatea. Prin înfometare, popoarele agonizează şi sunt lipsite de libertate. Da, cartea prezintă informaţii la care avem cu toţii acces însă pe lângă care trecem cu o uimitoare uşurinţă.
Din cele 192 de state din lume, 122 sunt situate în emisferă sudică. Datoria acestora depăşeşte 2100 miliarde de dolari. Ţara debitoare este asfixiată de datorie. Nicio investiţie în dezvoltare, în servicii sociale, educaţie si sănătate nu mai este posibilă deoarece majoritatea veniturilor se duc pe rambursarea datoriei către băncile din emisfera nordică.
Cartea abundă în date care însă nu rămân rupte de context ci creează o structură de susţinere pentru bogata experienţă de teren a lui Jean Ziegler în calitate de reporter special al ONU pentru dreptul la alimentaţie. Aflăm despre relaţia cauză-efect dintre datoria financiară a statelor şi înfometarea popoarelor în două studii de caz despre Etiopia şi Brazilia, pătrundem în culisele comerţului cu cele mai obişnuite şi în acelaşi timp interesante produse : bananele şi cafeaua, suntem introduşi în industria medicamentelor sau în problematici ce ţin de drepturile omului.
În lumea mondializată prăpăstiile se adâncesc, după cum putem constata cu uşurinţă. Cei săraci devin şi mai săraci în timp ce bogăţii urcă tot mai mult în vârful grămezilor de aur. Profitul corporaţiilor creşte fără însă ca situaţia la nivel global să se amelioreze. Cine beneficiază de acest "progres"? O minoritate. 1.8 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi în timp ce 1% dintre cei mai bogaţi oameni câştiga la fel de mulţi bani cât 57% din cei mai săraci oameni la un loc.
Jean Ziegler vorbeşte despre noua ordine mondială în care societăţile transcontinetale private deţin tehnologiile, capitalul,brevetele şi inteligenţă oamenilor. Ele sunt coloana vertebrală a acestei ordini nedrepte. Cartea scoate la lumina o paletă largă de practici şi metode, care de care mai îndrăzneţe şi lipsite de etică : brevetele pe elemente naturale, impunerea cu forţa a culturii de organisme modificate genetic sau înnăbuşirea iniţiativelor sociale ale angajaţilor. Dacă încă mai credeţi că Nestle înseamnă « Good Food, Good Life », o sa va schimbaţi părerea cel puţin cu câteva grade.
Mi-e greu să gândesc la fel dupa ce am pus cap la cap cele citite în carte cu bucăţile de informaţii pe care le aveam dinainte. Mi-ar fi chiar imposibil, de exemplu, să privesc cu aceeaşi admiraţie (şi naivitate?) succesele marilor corporaţii. Nu mai pot sa mă inspir din modelele liderilor de management fară să desluşesc şi partea umbrită a monedei, dându-mi seama că strategiile şi graficele lor nu înseamnă altceva decât cifre. Da, ştiam şi până acum că între business-uri e un război economic, însă nu vedeam victimele colaterale.
« Cifrele din World Food Report realizat de FAO afirmă că agricultura mondială în stadiul actual de dezvoltare este în stare să hranească normal (cu 2700 de calorii pe zi) 12 miliarde de fiinţe umane. Suntem 6.2 miliarde. Concluzia: nu există nicio fatalitate. Un copil care moare de foame este asasinat. Ordinea economică, sociala şi politica dirijată de capitalismul pradator nu este doar criminală. Este şi absurdă. Ucide, însă fără necesitate. »
Jean Ziegler explică de ce violenţa actuală nu mai este o criză, o patologie, ci o situaţie normală. Nu mai este episodică ci permanentă. Aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva statistici în ton cu ideea cărţii, pe care le-am primit în cadrul unui curs despre mondializare:
- Numar de accidente în Europa: 40 000
- SIDA: 20 milioane de morti în lume
- Foamete: 2500 persoane la fiecare 2h
- Totalitarism: 100 milioane
- Al doilea război mondial: 60 milioane de morţi
- Subdezvoltare: 600 milioane de morţi
Am citit cartea în metrou şi am trăit cu uimire situaţia în care, la diferenţă de câteva zile, 3 persoane mânate de curiozitate au tras cu ochiul peste umărul meu şi m-au întrebat pe urmă titlul şi autorul. De ce această carte a avut un asemenea efect, totuşi? Poate pentru că tratează subiecte interesante pentru orice om care vrea să ştie pe ce lume trăieşte. Sau poate pentru că încă de la prima vedere remarci stilul clar şi pragmatic, susţinut de numeroasele exemple grăitoare.
Totuşi: despre ce ruşine e vorba? Ruşinea cui? A celor care trebuie să îşi învingă demnitatea pentru a căuta prin gunoaie sau pentru a cerşi? Sau a noastră, a celor care trăim într-o lume relativ paşnică şi protejată, fiind în acelaşi timp, informaţi, însă, prin ignoranţa, părtaşi celor care masacrează lumea?
Referitor la declaraţia de independenţă. Georges Danton îi reproşase lui Franklin: "Unde este sancţiunea ? Declaraţia voastră nu are nicio putere, nici juridică nici militară". Franklin îi răspunde : " Greşeală ! în spatele acestei declaraţii se găseşte o putere eternă: puterea ruşinii (power of shame)". Speranţa stă, aşadar, în refuzul oamenilor de a accepta la infinit ca nedreptatea, disperarea, mizeria şi foametea mulţimii să susţină relativa stare de bine a unei minorităţi bogate. Menţionând adeseori modelul revoluţionar francez, cartea transmite spiritul acelor Enragés răzvrătiţi din 1789 care credeau într-un ideal, într-o utopie: dreptatea socială la nivel planetar.
Imperiul Ruşinii este categoric o carte care îşi propune să nască în cât mai mulţi oameni imperativul moral şi să combată cu înverşunare "ordinea canibală" şi noii săi despoţi.
Zic să vedeţi neapărat şi documentarul inspirat din carte. E disponibil pe internet, se numeşte We Feed the World şi prezintă, în cadrul unor călătorii prin Franţa, Spania, România, Elveţia, Brazilia şi Austria, aspecte legate de globalizarea agriculturii şi producţia alimentară.
Categorie: Psihologie/Sociologie | Autor: Jean Ziegler | Editura: Antet
Alter Ego Blog spune:
17 August 2009 | 11:47 am
Trebuie neaparat sa cumpar si eu cartea…