Titlu: Impostorul
Autor: Javier Cercas
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2019
Numar pagini: 424
ISBN: 978-606-006-332-2

Cartea lui Javier Cercas a fost, pentru mine, ca cititor, o experiență care nu a semănat cu nicio alta. Nu numai pentru că am descoperit un scriitor excepțional care, sunt convinsă, mai are multe de spus în literatura spaniolă și universală, dar și pentru că m-a făcut să mă confrunt cu întrebări la care – mărturisesc – că nu m-am gândit în mod profund până acum.

Sunt o cititoare împătimită a ceea ce se numește deja literatura Holocaustului, cred cu tărie că nu sunt niciodată suficiente cărți, mărturii, opere de artă care să ne dezvăluie ororile de care unii au fost capabili, în slujba unor idealuri strâmbe și periculoase. Cred că e datoria noastră, a tuturor, să citim aceste cărți, să ascultăm mărturiile și să păstrăm atenția publică asupra acestei perioade nefericite din istoria recentă a omenirii, și asta nu numai pentru a sluji memoria milioanelor de victime, dar și pentru a învăța trecutul pentru a nu-l repeta într-o lume din ce în ce mai divizată și mai deschisă spre extremism. Nu m-am gândit niciodată, însă, ce se poate întâmpla atunci când o persoană își falsifică istoria personală și îi convinge și pe mulți alții că a trăit orori și suferințe despre care, în realitate, doar a auzit din mărturii, și mai mult, pozează în reprezentantul acestor nefericiți care și-a văzut viețile, familiile și viitorul spulberate de nazism. Îi păcălește pe toți cu o artă care depășește cu mult imaginația multora dintre noi.

Javier Cercas aduce în prim plan povestea „celui mai cunoscut escroc al timpurilor noastre, și poate din toate timpurile”, așa cum îl numea Mario Vargas Llosa, pe Enric Marco. Timp de mai multe decenii, Marco – un mecanic din regiunea catalană – a ținut sute de conferințe, seminarii, a dat interviuri despre experiența sa de prizonier în lagărele de concentrare naziste, a prezidat asociația care reunește foști deportați spanioli în Germania nazistă, a primit decorații din partea statului spaniol și a emoționat publicul din întreaga lume cu mărturiile sale extrem de detaliate.

În 2005, adevărul a ieșit la iveală, prin insistența unor cercetători care au văzut dincolo de lacrimi și emoții și au vrut să înțeleagă mai mult: Enric Marco era un impostor. Cartea lui Cercas este o analiză a acestui caz, dar mai mult decât atât, o carte umană, care ridică întrebări esențiale despre Adevăr, Istorie, Spania, Trecutul său, și care încearcă să ofere răspunsuri inteligente, echilibrate și documentate... și reușește pe deplin.

„Marco funcționează în confuzie ca nimeni altul, spune Cercas (care a petrecut ceva timp cu el)....de fapt, confuzia și minciuna sunt mediul lui natural, și amintind asta, pot să reamintesc o altă trăsătură de bază a lui și să propun o ipoteză pentru ciudata lui achitare: Marco este, în mod fundamental, un picaro, un șarlatan neînfrânat, un mincinos unic, așa că nu pot să iau un calcul că, așa cum înainte mințise autoritățile militare franchiste, convingându-le că avea un trecut nepătat sau inofensiv și că el însuși era un băiat inofensiv, dacă nu ireproșabil, acum făcuse ceva asemănător cu autoritățile judiciare naziste, convingând magistratul german că nu reprezenta niciun pericol pentru național-socialism, și că, prin urmare, trebuia să-l lase în libertate.”

Enric Marco, Mauthausen, Austria, 2003.

Dar, Marco este produsul unui mediu, al unei țări, al unui spațiu geografic și emoțional. Cercas o spune foarte clar, făcând o analiză puternică și onestă a acelei Spanii, care a crezut și a validat impostura lui Marco: „....cel puțin în anii trecerii de la dictatură la democrație, Spania a fost o țară la fel de narcisistă ca și Marco; de asemenea, e adevărat că democrația s-a construit în Spania pe o minciună, pe o mare minciună colectivă sau pe un lung șir de minciuni individuale. Ar fi putut să se construiască altfel? Ar fi putut să se construiască democrația pe adevăr? Putea țara întreagă să se recunoască, în mod onest, așa cum era, cu toată oroarea, și rușinea și lașitatea și mediocritatea trecutului ei și, în ciuda acestui fapt, să meargă mai departe? Putea să se cunoască și să se recunoască pe sine asemenea lui Narcis, și cu toate acestea să nu moară din exces de realitate, asemenea lui Narcis ?”.

Vă las în compania minunatei cărți a lui Javier Cercas și a trecutului... care nu trece niciodată.

• Plusuri

  Stilul uman, responsabil și inteligent în care Cercas scrie povestea unui caz real și a fascinației pe care acesta a născut-o în Spania.

• Recomandari

  O carte-document care îmbină cercetarea, cu ficțiunea, analiza istorică, socială și politică pentru a găsi răspunsuri la întrebările esențiale ale Istoriei.