bookblog.ro

Înălțare prin complezență

Scris de • 10 May 2021 • in categoria ,

Titlu: Complezență
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-46-8209-6

Complezență - Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.” Asta ne spune atotputernicul Dicționar Explicativ al Limbii Române când încercăm să înțelegem fenomenul complezenței. Această stare, care pare a fi inoculată poporului român de secole, este provocarea care ne deturnează din fața progresului, ne stârnește porniri teribiliste și ne face victimele perfecte ale discriminării, violenței, oprimării. Suntem gata să ne facem luntre și punte în fața celor mai puternici, indiferent dacă o merită sau nu. Probabil, complezența este tot atât de firească spiritului nostru, ca și ospitalitatea. Totuși, recunoașterea acestui fapt nu este ușoară și cere o anumită maturitate, o pregătire, dacă vreți spirituală, și o acceptare tacită.

În romanul Complezență de Simona Sora, apărut în 2020 la editura Polirom, în colecția Fiction LTD, observăm două ipostaze ale complezenței, pe care personajul central, Maia, le resimte în tinerețea și maturitatea sa. În partea întâi cu titlul sugestiv Înălțarea la Ortopedie, Maia este transpusă în pielea unei asistente medicale tinere, o jună gata să se integreze în colectivul medical al spitalului din Deva, colectiv care-și alimentează trăirile zilnice din bârfe și dintr-o promiscuitate vădită. Dintre toate figurile pe care le întâlnim în paginile acestei istorii, personajul doctorului Negru (autoarea a fost extrem de inspirată în a-i da acest anume) este unul dintre cele mai proeminente. Profesionist de înalt calibru, dar de un misoginism crunt, acesta se folosește de poziția sa profesională pentru aș satisface apetitul sexual nestăvilit. Și cum ar putea să o facă mai bine decât apelând la serviabilitatea subalternelor sale. Maia devine victima perfectă, dar și observatoarea fină a scandalurilor din spital. Totul se schimbă în clipa când găsește un fetus avortat în baia spitalului. Din acel moment, ea rememorează condiția sa de „decrețică”, subiect care predomină această părte a cărții. Fatalitatea și resemnarea cu care acești copii ai decretului se maturizează și se integrează în societatea – iată două părți componente ale istoriei pemtru care Maia devine un punct de reper.

Partea a doua a cărții este nițel mai blândă în emoții, zic eu, deși impactul subiectului este la fel de relevant. Avem o eroină care își îndeplinește visul de a fugi din România aflată în plină Revoluție și de a ajunge în Elveția. Se pare că această intruziune într-o societate condusă exclusiv de principii și funcțională aidoma unui ceas îi dă Maiei bătăi de cap. Dar o salvează nimeni alta decât imaginația, cea care se părea că era pentru ea: „neantul. Un puț fără fund în care, uitându-te, nu-ți puteai vedea decît propriul chip reflectat iluzoriu. Iar lucrul ăsta o dezgusta.”

În ansamblul său, romanul Complezența este o aducere aminte a vieții și a morții, o analiză fără compromis a unor fapte pe care nu le putem trece sub tăcere. Da, suntem parte dintr-o societate în care este încă în regulă să existe hărțuire sexuală la locul de muncă sau să fii privit drept un imigrant de nivel inferior, în care femeile sunt catalogate drept obiecte și în care adevărul se ascunde în spatele unei complezențe, fără de care n-ai sorți de izbândă.

Narațiunea Simonei Sora este echilibrată, sonoră, profundă și aduce cititorul în fața unor realități incontestabile. Maniera în care aceasta își dozează șocul face din experiența lecturii un exercițiu de compasiune și de empatie. În calitatea mea de cititor, trec acest volum în categoria celor mai bune lucrări de ficțiune din literatura română contemporană, cu toată modestia de rigoare.

    Categorie: , | Autor: | Editura:



    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • Aleph Paulo Coelho

    Copyright ©2011 Bookblog.ro