Îngerul negru
Scris de Raluca Alexe • 20 September 2008 • in categoria Thriller
0Autor: John Connolly
Rating:
Editura: Rao
Îngerul negru este o carte pe care cu siguranţă nu o voi reciti foarte curând. Nu neapărat pentru că nu ar fi o carte bună, ci pentru că abordează câteva subiecte care, deşi puţin fantastice, au "darul" de a îmi pune câte o parte din noapte "pe gânduri". Adică mă sperie, ca să las subtilitatea la o parte. Altfel, cartea este un thriller bunicel.
Ca să explic, romanul lui Connolly povesteşte despre îngerii căzuţi din Rai şi cum unuia dintre ei i s-a întipărit pe retină imaginea lui Dumnezeu, fiind ultimul lucru pe care îl văzuse. Ceilalţi îngeri decăzuţi nu suportau să vadă mereu ce au pierdut, aşa că Ashmael s-a trezit ocolit chiar şi de cei asemenea lui. Şi pentru a suporta singurătatea s-a rupt în două, scoţându-şi la iveală geamănul, pe Immael. S-au retras în adâncul pământului şi au stat acolo până când, în drumul lor, au fost eliberaţi de nişte mineri. Însă în timp ce Immael înfrunta un călugăr într-o topitorie de argint, a căzut în metalul lichid exact când era pe punctul de a îşi părăsi forma umană pe care o luase. Aşa a apărut statuia Îngerului Negru, pe care Ashmael o caută împreună cu alţi îngeri ca el, pentru a îşi elibera fratele.
De aici porneşte totul, iar cel care se terzeşte prins fără voia lui în căutarea statuii este Charlie Parker, un detectiv privat care ar vrea să se retragă, să lase în urma trecutul dureros pe care îl duce după el. Trecut despre care aflăm frânturi, iar acesta este primul neajuns al romanului: încearcă să creeze suspans pe două planuri, dar pe unul din ele îl strică complet.
Charlie se pare că a înfruntat tot felul de persoane odioase şi dubioase, despre care se sugerează că ar fi avut legătură cu grupul de îngeri care îl caută pe Immael. Dar nu se spune sigur şi, aducându-şi aminte că nu a elucidat misterul, Connolly oferă pe la sfârşit o explicaţie vagă. Mai mult decât atât, în încercarea de a atrage atenţia cititorului, autorul aduce în discuţie din când în când numele personajelor dubioase. Însă prea rar şi prea puţin, astfel încât devine derutant, până la momentul în care nici nu te mai oboseşti să dai paginile în urmă pentru a te lămuri.
Cine nu are o problemă cu a citi înainte de culcare despre osuare, supt de suflete, carne sfâşiată pentru a folosi oasele la construcţia unui altar şi un înger de-a dreptul hidos care omoară tot ce-i stă în cale, nu va privi cele 441 de pagini ca pe un neajuns. Mie, pe de altă parte, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă când am închis cartea.
Scrisă de Raluca Alexe
Categorie: Thriller | Autor: John Connolly | Editura: RAOCiteste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
hello!…pot spune ca aceasta carte este interesanta din cele precizate de tine,imi place mult sa citesc,si nu cred este asa inspaimantatoare,cel putin,din punctul meu de vedere,Am citit multe carti cu vampiri,varcolaci,zombii,in care autorul preciza despre carne sfasiata de varcolaci,cheaguri de sange,biserici inconjurate de serpi,cimitire unde se luptau zombii cu vampirii si oamenii “ramaneau fara gat”.Am sa caut aceasta carte,am sa o citesc pt ca imi plac f mult ingerii negri:).
-
hmmm nush ce sa zic deobicei nu prea citesc doar in timpu liber… dar dupa ce spui u may “ralucy alexe” pare interesanta hmm de unde o iau apropo?:))
-
Am citit cartea. Mi-a placut foarte mult, si asa cum ai precizat si tu, pe alocuri chiar este derutanta. Dar mi-a placut enorm si as recitio, pentru ca ador astfel de romane! :)
-
Și eu am citit cartea. Mi-a plăcut extrem de mult si am si recitit-o intre timp. Am un sfat pentu tine: citeste toata seria. Ingerul negru e numarul 5 si nu e de mirare ca pe alocuri intriga te nedumereste… Acestea fiind spuse, trebuie sa recunosc că ai atins un subiect sensibil, deoarece autorul e preferatul meu .
Paul Alexandru spune:
25 October 2008 | 12:22 am
Citeste Ingerul alb :D