bookblog.ro

Între realitate și ficțiune, Balcanii amintirilor vagi

Scris de • 15 May 2013 • in categoria

Titlu: Soția tigrului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 316
ISBN: 978-606-609-328-6
Cumpara cartea

„Când oamenii mor, mor plini de teamă. Îți pretind totul, iar ca medic e datoria ta să le dai, să-i alini, să-i ții de mână. Dar copiii mor exact așa cum trăiesc – plini de speranță. Ei nu știu ce se întâmplă, așa că nu se așteaptă la nimic, nu-ți cer să-i ții de mână – în schimb, tu te trezești simțind o mare nevoie să te țină ei de mână. Cu copiii ești pe cont propriu. Înțelegi?”.

Cumpără titlul în engleză

Aceasta era explicația bunicului doctor către nepoata studentă la medicină, pentru remarca „Atunci să-ți iei adio de la Dumnezeu” pe care a făcut-o atunci când ea i-a spus că vrea să se specializeze în „chirurgie pediatrică”. Romanul Soția tigrului este plin de astfel de cugetări profunde, demne de reținut, pe care autoarea le pune în gura personajelor sale. O asemenea abundență de „vorbe de duh” nici nu este de mirare, având în vedere că romanul abordează mai multe teme, printre care războiul sârbo-croat („Când duci o luptă care are un scop – cum ar fi să te eliberezi de ceva, să aperi o persoană nevinovată – atunci ai și speranța unei finalități. Când lupta pe care o duci are rolul de a clarifica ceva – când sunt în joc numele tău, locurile de care ești atașat, legătura dintre numele tău și un eveniment sau un moment hotărâtor – atunci nu mai e vorba decât despre ură și despre un șir nesfârșit de oameni care se hrănesc cu ea și cărora le este oferită drept hrană, puțin câte puțin, de înaintașii lor. În cazul acesta lupta este interminabilă și se năpustește în valuri succesive, fără a înceta să-i surprindă pe cei ce speră că vor învinge”.) sau problema primelor 40 de zile de după moarte, când sufletul își caută identitatea („Uneori, [oamenii care mor] când pribegesc, nu mai găsesc drumul spre casă și se rătăcesc după cele patruzeci de zile. E greu să-i găsești apoi. Devin răi și plini de spaime, iar răutatea asta se transmite și celor vii, celor dragi lor.”).

Format dintr-o serie de povești cu iz balcanic, unele fantastice, altele poate doar închipuite, dar care ar fi putut fi reale, romanul Soția tigrului creează tabloul copilăriei trăite de Tea Obreht în fosta Iugoslavie, pe care și-o amintește din perioada dinainte de emigrare. Pentru cititorul balcanic, lecturarea romanului va avea o savoare deosebită, pentru că îi va aminti de mituri specifice, de superstiții care își au obârșia în acest teritoriu, iar felul în care este percepută viața de către personajele romanului este foarte familiar cu cel în care o percepem noi, balcanicii. Pentru a putea crea o imagine mai clară a acestor mituri și, probabil, pentru a ajuta la percepția corectă a mentalității balcanice de către cititorii americani (Tea Obreht locuiește în SUA și a publicat pentru prima oară Soția tigrului acolo, la editura „Random House”), autoarea creează personajul „Gavran Gaile” sau „omul fără de moarte”. Pentru el, care poate citi când va muri un om și cum anume, în zațul cafelei pe care o bea, faptul că după ce el bea cafea, nu rămâne nici un pic de zaț este o demonstrație suficientă a nemuririi sale. Unui ne-balcanic, o astfel de explicație îi va părea cel puțin insuficientă, dacă nu chiar absurdă. Acest personaj misterios, alături de „soția tigrului” creează o atmosferă de mister, fiind nu doar personaje fantastice, dar și centrale, fără de care poveștile nu s-ar lega sau ar fi incomplete.

Fiind un amalgam al atâtor povești, indiferent cum sunt ele conectate, Soția tigrului are darul de a satisface exigențele unui spectru larg de cititori. Astfel, pasionaților de istorie li se oferă o imagine a vieții cotidiene a societății iugoslave înainte de război, cei pasionați de legende au parte de o frumoasă repriză de mistificare a unui fapt real, precum și de mai multe elemente fantastice și de legendă, iar cei pentru care dragostea sau filiația reprezintă cel mai pasionant subiect despre care pot citi, vor descoperi între coperțile romanului ceea ce caută.

Într-un mic clip (vezi mai jos), Tea Obreht citește din cartea sa Soția tigrului, din capitolul 4: „Tigrul”. Întotdeauna am considerat că este o experiență deosebită să asculți un autor citindu-și propria operă. El o scrie având în minte un anumit ritm, o anumită cadență. Iar cititorului îi poate scăpa. În plus, autoarea justifică la un moment dat atât abordarea aceasta autobiografică („O mulțime de scriitori mi-au spus că prima carte pe care o scrii, o scrii despre copilărie, fie că vrei sau nu. Te cheamă înapoi. Iar asta este cu siguranță ceea ce mi s-a întâmplat mie până la urmă. ”), cât și faptul – destul de controversat în SUA – că ceea ce ea prezintă în carte, alături de atitudinea pe care o are față de război este „bazat pe vagi amintiri din copilărie și lucruri pe care le-am perceput de când m-am întors înapoi să o vizitez pe bunica mea, care trăiește tot acolo.”

Deși a fost considerat „neadecvat pentru adulți” sau „dificil” – în special în SUA – romanul Soția tigrului este unul cu suflet balcanic, care se adresează cititorului în mod diferit de felul (oarecum stereotip, după părerea mea) în care a ajuns să o facă acum romanele de duzină cu influență americană. Nu vreau să fac o critică a literaturii americane, dar ea diferă categoric de ceea ce ne propune Tea Obreht. Cred că acest roman ar trebui citit ca ceea ce este de fapt, adică o refulare a unor sentimente ale autoarei, pe care nu le-a putut canaliza altfel decât scriind o carte.

  • Plusuri

    Soția tigrului se adresează unei largi game de cititori, având fiecăruia în parte să-i ofere câte ceva. Diversitatea temelor abordate, precum și numeroasele povești inserate fac ca lectura romanului să fie ușoară și plăcută.

  • Minusuri

    Tea Obreht amestecă foarte mult firele epice, zăpăcind oarecum cititorul, iar unele dintre acestea sunt abandonate pur și simplu. Totuși, bogăția lirică compensează.

  • Recomandari

    Soția tigrului trebuie citită. Cum am spus și în recenzie, fie că sunteți pasionați de istorie sau de poveștile de dragoste, de fantastic sau de tema conflictelor, romanul are câte ceva pentru fiecare cititor.

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Vk spune:

    Daca nu era video-ul nu cred cred ca m-as fi gandit sa cumpar cartea.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro