0

Autor: Honore de Balzac
Rating:
Editura: Aldo Press

Mie imi place Balzac; de fapt imi place realismul in general si, prin extensie, naturalismul - daca tot am ajuns aici, as putea adauga si modernismul, dar asta este alta poveste :) Revenind la Balzac, spuneam ca imi place, chiar foarte mult, putand sa il enumar printre scriitorii mei preferati. Motivul pentru care inca se numara printre acestia, chiar si dupa ce am citit Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau este numarul relativ mare de romane reusite, purtand semnatura lui pe care le-am citit.

Spun asta pentru ca romanul despre care vorbesc a fost o lovitura data pasiunii mele pentru Balzac. O lovitura nu in ceea ce priveste subiectul sau stilul propriu-zis, ci faptul ca autorul a abuzat de stilul specific realismului pentru a descrie in amanunt mult prea multe personaje si mult prea multe interioare de case, apartamente, sedii de banci, exterioare de case si strazi intregi.

Subiectul este inca unul inspirat din viata Parisului, de data aceasta de dupa cele O Suta de Zile ale lui Napoleon din 1815. Cesar Birotteau este un taran orfan venit la Paris, unde dupa ceva timp devine parfumier si ajunge unul din cei mai cinstiti negustori intalniti de clientii si creditorii sai. Desi succesul se datoreaza in cea mai mare parte norocului, sfaturilor rudelor trecute prin negustorie si cateodata neatentiei, Birotteau, parfumier, ajutor de primar in arondismentul al doilea si fost judecator de comert, crede cu naivitate despre el insusi ca este cu adevarat merituos, drept pentru care se hotaraste sa dea un bal in cinstea eliberarii teritoriului si a decorarii sale cu crucea Legiunii de Onoare. Aceasta este marirea lui Cesar Birotteau.

Decaderea lui incepe teoretic de cand afla ca prim-vanzatorul sau, care incerca sa ii seduca nevasta, a furat trei mii de franci din casa de bani. Vrand sa evite un scandal, Birotteau inlocuieste banii si doar il concediaza pe Ferdinand du Tillet. Acesta din urma insa face un scop personal nu numai din a parveni, ci si din a il ruina pe fostul sau patron, si a il aduce pe acesta in situatia de a nu fi crezut de nimeni daca vreodata se va hotari sa vorbeasca despre hotie (scop care mie mi se pare putin verosimil).

Birotteau investeste absolut toti banii pe care ii are intr-o afacere imobiliara, in care sunt implicate cateva persoane manevrate de du Tillet, bani pe care ii pierde si, in plus, cheltuieste enorm de mult cu balul. Prin urmare, dupa repetate incercari de a strange banii necesari pentru a plati politele (incercari zadarnicite de acelasi du Tillet), negustorul se vede nevoit sa declare falimentul, in vremea aceea capat de tara pentru un negustor, care isi pierdea, pe langa absolut tot ce poseda, si dreptul de a mai practica comertul. Este inaltator modul in care personajul principal ajutat de familie, se straduieste din rasputeri sa isi reabiliteze numele. Este inaltator modul in care fostul negustor este privit de opinia publica, care stia ca banii ii fusesera furati. Insa sunt de-a dreptul plictisitoare paginile intregi in care sunt descrisi toti pasii afacerii in care se amesteca Birotteau, si mai ales paginile in care sunt descrise amanuntit procedurile pe care le presupune intregul proces de faliment, cu actele necesare si sindicii primi si intermediari si finali care supravegheaza impartirea proprietatilor falimentarului intre creditori, si multe altele. Iar sfarsitul, desi personajul este reabilitat, este de-a dreptul stupid.

Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau este un alt roman scris de Balzac. Aceasta descriere insa nu este de ajuns pentru a il recomanda, cel putin nu inaintea altora, cum ar fi Femeia la treizeci de ani, de exemplu. Ramane insa Balzac, si deci romanul nu reprezinta o totala pierdere de timp.

O recenzie de: Raluca Alexe