bookblog.ro

Jurnal 2003-2009

Scris de • 26 September 2009 • in categoria

Titlu: Jurnal 2003-2009
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 220
ISBN: 978-973-50-2436-9

Voi începe să vorbesc despre jurnalul Oanei Pellea în acelaşi fel în care o face Ioana Pârvulescu în prefaţă : amintind de faptul că oamenii se îndrăgostesc de personajele pe care le interpretează actorul, însă cunoscând mai puţin sau deloc actorul. Avantajul acestui fapt este în acest caz faptul că, cu siguranţă, o parte din publicul spectator se va confunda cu publicul cititor.

Aşadar, cine e Oana Pellea? Desigur, a interpretat personaje de Shakespeare, Cehov, Ionescu sau Vişniec, dar cine e? Jurnalul său oferă, chiar dacă doar pe parcursul câtorva ani, o perspectivă asupra vieţii pe care o duce, atât personal cât şi pe scenă.

Este greu să vorbeşti despre această carte. Cred că definitorie ar fi sintagma "de o sinceritate dezarmantă". Vorbele sunt aşternute pe foaie (de fapt, pe ecranul computerului personal) în cel mai firesc şi cald mod posibil. Fără o atare cenzură, fără fapte lipsite de relevanţă. Simplu, clar şi mai ales plin de trăiri şi întrebări. Şi tocmai acest lucru face din jurnal o lectură plăcută şi emoţionantă.

Dacă în prim-plan o avem pe Oana Pellea - omul, fiica, actorul, alături de ea se perindă în faţa ochilor noştri figuri mari ale lumii spectacolelor. Dintre acestea mă opresc la tatăl actriţei şi la o scenă care lasă o nostalgie dulce-amară dacă ne gândim apoi la locul actorilor în faţa lumii şi societăţii: "Mă opresc. Pe un ziar se odihneşte chipul lui tata. Se uită la mine zâmbind. E discul de vinilin cu Nea Mărin. Nu ridic ochii şi o întreb pe cea care-l vinde: ´Cât vrei pe Amza Pellea?´ ´Zece lei, domniţă"´, vine răspunsul. Nu zic nimic. Adaugă: ´Haideţi că nu e mult. Merită săracu´. A fost artist mare şi om bun'. Scot zece lei şi plec cu tata acasă."

O altă imagine care mi-a plăcut a fost aceea a unui bazar în care fiecare să poată să-şi găsească şi cumpere visele şi anii furaţi. Un loc unde se poate face şi o concesie, să fie daţi de pomană, dar să nu fie furaţi. Astfel de jocuri plăcute ale imaginaţiei se găsesc printre pagini laolaltă cu reflecţii scurte asupra vieţii, asupra morţii (regăsim gândurile legate de moartea mamei, de cea a tatălui şi nu în ultimul rând de a unor colegi de teatru) şi asupra sentimentelor pentru cei plecaţi: "Din nou dor de crapă pietrele. Câteodată, nu ştiu de ce, dorul mi se asociază cu lupii care urlă în pustiu""

Impresia pe care o ai la sfârşitul paginilor este că ceea ce era anunţat pe copertă nu este deloc greşit: într-adevăr ai în mână "un jurnal care face bine". Te face să te gândeşti la persoana pe care ai găsit-o între coperte, care a scris fără grija estetismului, dar căreia i-a reuşit ceva frumos prin poezia pe care o pot avea doar simplitatea şi sinceritatea. Te face să-i mulţumeşti Dumnezeului pe care îl evocă adesea în volum că ţi-a oferit ocazia de a întâlni un om cu har.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

    Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • Confesiunile unei masti - Yukio Mishima

    Copyright ©2011 Bookblog.ro