La Sombra del Viento
Scris de bookblog.ro • 15 June 2009 • in categoria Lit. contemporana
0
Autor: Carlos Ruiz Zafón
Rating: 
Editura: Editorial Planeta
Anul apariţiei: 2008
565 pagini
ISBN: 84-08-04364-1
(ediţia în limba engleză aici)
Recenzia unei cărţi necitite încă
Titlul de mai sus pare să nesocotească legile elementare ale bunului-simţ, dar nu e chiar aşa. Îngăduiţi-mi să mă explic: nu am reuşit, încă, să obţin şi să citesc traducerea în limba română a cărţii lui Carlos Ruiz Zafón apărută la Polirom în 2005. În schimb am, şi deja recitesc cu mare plăcere, o re-re-re-editare "La Sombra del Viento" în limba spaniolă, Editorial Planeta din 2008.
Din respect pentru cei care nu au citit-o deocamdată sau cei care plănuiesc să o facă în viitorul apropiat, nu intenţionez să dezvălui nimic din poveste; odată pentru că ar fi nedrept şi apoi le-aş strica bucuria descoperirii. (Ar fi similar cu intratul ziua-n amiaza mare într-o grădiniţă doar pentru a-i anunţa pe copii că Moş Crăciun nu există!) Nu dau detalii, dar o recomand cu toată căldura: o carte ce merită a fi citită, chiar şi numai din următoarele motive:
1) Primul mister apare imediat după deschiderea cărţii, chiar înainte de a începe lectura propriu-zisă: "Para Joan Ramon Planas, que merecería algo mejor" ~ Lui Joan Ramon Planas, care merită ceva mai bun Cine este acest Joan Ramon Planas căruia i se dedică un asemenea roman? Pare a fi un individ cunoscut, poate chiar cineva din anturajul scriitorului, căruia norocul nu prea i-a surâs în viaţă. Oricât m-am străduit să-i descifrez identitatea, a fost inutil. Deocamdată. De multe ori dedicaţia prefaţează foarte bine scriitura; alteori îi inţelegi semnificaţia abia după ce termini de citit cartea. Nu şi în acest caz.
2) "Cimitirul cărţilor uitate" - iniţial doar o abilă şi abstractă soluţie scriitoricească de mare efect, devine un concept din ce în ce mai concret, dar şi un vibrant şi coerent semnal de alarmă privind viitorul cărţilor, al scrisului, al cititului, al fiinţei umane în general. Acest loc sacru (care-mi aminteşte oarecum de mitul conform căruia elefanţii se retrag să moară undeva departe de privirile compătimitoare ale celorlalţi) nu este altceva decât un muzeu de umbre şi ecouri, un cimitir unde sunt aduse cărţile pentru a le feri de pieire. Ritualul îi obligă pe vizitatorii acestui loc enigmatic să aleagă o carte şi să o adopte, asigurându-se astfel că ea nu va muri, că va rămâne vie pentru totdeauna.
3) Sunteţi pasionaţi de istorie? Aici găsiţi Istorie: Barcelona (capitala Cataloniei, una dintre provinciile spaniole cel mai greu încercate în timpul Războiului Civil) mereu scufundată în ceaţă, bulevardul La Rambla, colina Montjuí¯c, Puerta del íngel şi multe nume reale de străzi, parcuri, pieţe, biserici - toate par de o vârstă cu lumea.
4) Ce gen preferaţi? Gotic, dragoste, crimă, suspans, poliţist, bildungsroman, groază, istoric, mister, artă, politic, tragic, comic, fantastic - Umbra vântului vă oferă câte puţin din fiecare, armonios proporţionate astfel încât rezultatul final este şi plăcut la gust, dar şi uşor de digerat.
5) Umbrele trecutului, secretele prezentului şi nesiguranţa viitorului - asociate într-un mod surprinzător de natural într-un roman care întredeschide câteva uşi secrete şi ne facilitează accesul spre unghere ale sufletului mai puţin cercetate: "Existăm atâta timp cât cineva îşi mai aminteşte de noi."
6) Best-seller? De departe! Fără să atingă performanţele unice ale Codului lui Da Vinci ori cele ale lui Harry Potter (oricum, deşi tot ficţiune, Umbra vântului este - şi se vrea - cu totul altceva), faptul că romanul a fost tradus în mai mult de 40 de limbi diferite şi că a apărut în peste 50 de ţări vorbeşte de la sine despre calitatea în sine a construcţiei. În aceste condiţii, numărul milioanelor de exemplare vândute mi se pare irelevant. "Cărţile nu au nevoie de paşaport", spunea însuşi autorul într-un interviu recent. Umbra vântului este mai mult decât o carte despre o carte, e o ofrandă adusă scrisului, cărţilor, cititului; şi mai e cel puţin o lectură extrem de plăcută, incitantă în acelaşi timp. Cartea "paşilor pierduţi pentru totdeauna în umbra vântului" este greu de lăsat din mână înainte de a fi ajuns la ultima-i pagină.
7) Cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Autorul: am vrut să scriu câte ceva despre Carlos Ruiz Zafón, dar între timp i-am descoperit pagina de internet. Orice cuvânt în plus ar fi de prisos: "I do not write for myself, but for other people. Real people. For you. I believe it was Umberto Eco who said that writers who say they write for themselves and do not care about having an audience are full of shit, and that the only thing you write for yourself is your grocery shopping list. I couldn't agree more."
Dacă ar fi trebuit să mă încadrez în doar două rânduri, aş fi spus atât:
Şi cărţile au un Suflet al lor: Sufletul celor care le-au scris şi Sufletul celor care le-au citit, le-au trăit ori le-au visat. Adoptaţi câte o carte până nu este prea târziu!
Scris de Dan Costinaş
Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Arana spune:
Eu tocmai o citesc. Varianta in romana, dar nu asta conteaza in primul rand. M-am apucat ieri de ea, in tren, am citit aproape jumate. Si curge atat de frumos, te prinde parca in lanturile ei. Si tu ai scris foarte misto, daca nu spuneai de la inceput ca nu dezvalui povestea, nu iti citeam recenzia. Dar ai punctat foarte bine si chiar ai deschis pofta cititului. Felicitari! :)
-
Maria cu Bucuria spune:
Am citit aceasta carte anul trecut, versiunea in limba romana la recomandarea unui prieten stabilit in Spania. Am citit-o pe nerasuflate si mi-am amintit de zilele copilariei cand nu lasam o carte din mana pana nu o terminam. Si ma incearca aceleasi sentimente despre ea precum dspre filmul Vertigo: You think you know, but you have no ideea”! O carte extraordinara!
-
Ralu spune:
Buna. Stie cineva unde as putea gasii varianta in spaniola a cartii!!! Ms mult:)
-
tenemoslibros spune:
la http://www.trasto.ro, primul magazin online de carti in spaniola din Romania
-
-
Georgiana spune:
Am terminat varianta in spaniola acum o luna si, in afara de faptul ca mi-a alinat putin din dorul acut de Barcelona care ma incearca de cand am incheiat vizita acolo, m-a adus putin in copilaria cartilor de aventuri. E savuroasa si foarte usor de citit in spaniola. Limbajul este accesibil chiar si pentru profani.
-
ancus spune:
Eu am terminat deja de cateva luni varianta in romana. E un roman la adresa caruia am doar cuvinte de lauda si care m-a tinut cu sufletul la gura si nu prea mai imi venea sa-l las din mana. Am fost atat de profund impresionata dupa ce am citit ,,Umbra vantului” incat am recomandat cartea tuturor prietenilor mei, iar sase dintre ei au ales sa-si delecteze timpul liber cu lectura acestui roman si sa-mi multumeasca pentru recomandare. Si pentru ca lucrurile bune se preiau intre prieteni, va recomand tuturor cu toata convingerea ,,La Sombra del Viento”…
-
Pingback: Zia®ul de la 5 » Blog Archive » Ma dau si eu mare
-
Asztrid spune:
Unii spun ca ar fi pentru varste de 14-18 ani, si nu inteleg de ce.
Cartea are pasaje profunde, care te marcheaza, insa trebuie sa recunoastem ca are si parti ce dau putin spre telenovela sau chiar ceva de genul “hai lasa…””. Insa adevarul e ca mi-a lasat si mie un gust de magie, de ceva…frumos. Am avut momente cand ma absrobea atat de atre ca nu mai realizam unde sunt. -
carmen spune:
Am terminat si eu cartea de vreo 3 luni si mi-a ramas inca in minte.Acum citesc ”JOCUL INGERULUI(IL GIOCO DELL’ANGELO)”.EU CITESC VARIANTA IN LIMBA ITALIANA.Urmeaza ”MARINA” SI
”Il palazzo della mezzanotte” -
ana spune:
Am citit cartea,varianta in romana, acum cateva luni si as recomanda-o tuturor carora le place sa citeasca. Recunosc, la inceput nu am vrut sa o citesc, nu imi prea plac descrierile(exceptie Eliade, Grisham etc.) si titlul din cauza titlului m-am gandit ca este multa descriere, dar am cedat la rugamintile colegei mele. Ma bucur enorm ca am citit-o(intr-o zi si jumatate), acum sta la capul patului meu si ori de cate ori am nevoie de liniste iau cartea in mana si citesc cateva randuri.
Acum mi-am procurat si am citit toate cartile lui Carlos Ruiz Zafon, mai putin “Luminile din Septembrie”, care a aparut anul acesta. Am citit cu bucurie ca exista o continuare a acestei carti… -
Alina spune:
Vad ca sint deocamdata singura cu o parere proasta despre aceasta carte. Nu inteleg de ce atita tevatura in ceea ce priveste o carte plina de clisee, personaje ori anemic construite ori antipatice (Fermin s-a vrut un personaj nostim si energic dar mi-e mi s-a parut imposibil de inghitit), plus imagini asa de uzate incit frizau prostul-gust. Ca sa nu mai spun ca umorul este absolut cretin. Ideea de umor se rezuma pentru acest scriitoras la personaje care trag vinturi, le miros picioarele sau la homosexuali care se deghizeaza in femei si participa la orgii. Sper doar ca acest (Z)afon sa-si capete cit mai curind locul linga Coelho.
Raluca Ea spune:
15 June 2009 | 12:42 pm
am vazut o tipa in metrou citind aceasta carte, tot versiunea in spaniola si stiu ca m-a facut curioasa…sunt bucuroasa sa vad acum aici informatii despre ea