bookblog.ro

Povestitori contemporani made in Moldova

Scris de • 10 April 2011 • in categoria

Titlu: Lampa cu căciulă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-46-1421-9

Fiecare generaţie are "amintirile ei din copilărie", una moldovenească sau ba.

Florin Lăzărescu face parte din generaţia de prozatori români care dă socoteală în manieră literară despre felul în care a fost percepută lumea românească de către cei născuţi în anii ’70 şi care erau mai mult sau mai puţin adolescenţi în momentul răsturnării social-politice din 1989. Mărturia prozei lui Florin Lăzărescu este una dintre cele mai percutante, aşezându-se alături de autori care au dezvoltat bine aceeaşi temă precum Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Filip Florian şi alţii.

În volumul de povestiri intitulat Lampa cu căciulă, deşi fiecare secvenţă epică este o alcătuire de sine stătătoare, impresia creată este de spaţiu epic ordonat din cauza unui ,,eu’’ comun povestitor, deopotrivă martor, ca şi din pricina unei atmosfere iniţiatice reiterate în fiecare povestire.

Uzând de un stil scriitoricesc glazurat de un umor şăgalnic, niciodată prea brutal, de o observaţie inteligentă a faptului mărunt, dar proaspăt, ca şi de o fluenţă a povestirii fermecătoare, Florin Lăzărescu se centrează pe evidenţierea devenirii unui ,,eu’’ care abia face ochi asupra lumii. Naratorul din aceste proze este un băiat preadolescent care, în satul său moldovenesc din anii ’80, este lăsat ,,să facă ochi’’ asupra lumii. Întâmplările existenţei sale de băiat inteligent sunt mici epopei ale devenirii: mersul la Oraş, culesul brusturilor, învăţăturile dojenitoare ale bunicii, întâlnirea cu unele personaje caraghioase ale satului, relaţia supusă faţă de tatăl copleşit de grijile vieţii etc. În privinţa acestui aspect din urmă, am remarcat un fragment semnificativ în povestirea care a stat la baza filmului Lampa cu căciulă în regia lui Radu Jude. Tatăl şi fiul se întorc noaptea pe jos, pe ploaie din oraş vlăguiţi de luptat pentru subzistenţă: ,,Înaintau tăcuţi, orbecăind prin întunericul ce tocmai se lăsase, încercând locul cu vârful piciorului afundat în noroi, până când ă dea de câte un punct tare de sprijin. Arătau ca două fantome care se întorc acasă, după o noapte de beţie. Păşeau alături legănându-se, lunecând, luptând să-şi păstrteze echilibrul. De departe, păreau legaţi ca doi ocnaşi unul de altul, însă de aproape se vedea că nu un lanţ îi leagă. Duceau televizorul împachetat într-o pătură.’’ Hermeneutica acestui fragment ne trimite cu gândul la relaţia tată-fiu ca la una de lăsare moştenire a bagajului de suferinţe mărunte de către părinte fiului. ,,Fiii acelor taţi’’ ai perioadei comuniste, etapă istorică emblematică pentru violenţa şi furia mocnite, par apţi să-şi ierte părinţii pentru laşităţile nespuse sau pentru acelea imposibil de ocolit. Pe de altă parte, Tatăl trăieşte drama mută a aceluia care nu are ce-şi învăţa Fiul, el aparţinând generaţiei imediat postbelice, în vreme ce Fiul va fi sortit să parcurgă o etapă de tranziţie socială pe care generaţie părinţilor n-a fost învăţată s-o prevadă şi s-o gestioneze. Fiii se abţin să reprozeze moştenirea taţilor.

Astfel, personajele centrale din povestirile lui Florin Lăzărescu sunt nişte mici Ulise moldoveni porniţi să vadă luminile şi bâlciurile Oraşului şi pentru aceasta parcurg un traseu iniţiatic, pornind pe jos pe firul drumului desfundat de ploi, prin lanuri de păpuşoi şi prin harbuzării. La Oraş, unde nu bănuiau ce aveau să găsească, lumea e pestriţă, păcălitoare şi nervoasă, iar senzaţia este că lumea devine un bâlci sau o sfârlează enormă. Inocenţa acestui personaj ,,eu’’ în faţa lumii celor mari, nervoşi şi indolenţi, este surprinsă în încercări emoţionante pe principiul mecanic al insului mic care ,,se pune’’ cu lumea cea mare. Hotărât lucru, Florin Lăzărescu scrie poveşti adevărate, cu o naturaleţe şi cu o tehnică epică specifice marilor povestitori moldoveni.

  • Plusuri

    Este o carte şi lucidă, şi cu umor, dezvăluind realităţi româneşti "legendare".

  • Recomandari

    Cititorilor de orice vârstă, căci prin valoarea epică, textul oferă o lectură în straturi.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Frumos ca a mai rasarit un Ion Creanga, sigur, cu povestirile vremurilor sale…Ar fi grozav insa daca tanara generatie l-ar citi macar pe humulestean si l-ar citi cu atentie, ca sa nu mai vedem prin testele de romana ca mama i-a luat lui Nica blugii de pe plaja !!!

    raspunde

  2. anca giura spune:

    Doar umorul le este comun, stilistica este diferită.

    raspunde

  3. Micawber spune:

    @ Anca Giura

    Parerea mea despre cartea asta (mai putin plina de entuziasm decat a dvs.) o gasiti aici:

    http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2011/02/florin-lazarescu-lampa-cu-caciula.html

    raspunde

    • anca giura spune:

      Micawber, valoarea recunoscută(de mine însămi şi de mulţi alţii) a blogului dvs. mă face să vă respect opţiunile critice.:)

      raspunde

  4. cristian sirb spune:

    Ca sa spun si eu ceva, dar numai despre recenzie, cred ca ai confundat (cum se intimpla adesea la vorbitorii de limba romana din ziua noastra, desi tu nu esti una oarecare) `din cauza` cu `multumita`, `gratie`, `datorita`. `Din cauza` introduce un inteles negativ, doar stim asta. E ca si cum ai fi vazut cu ochi critic, ca si cind ai fi dezaprobat acel `spatiu epic ordonat`, or nu cred ca e cazul… De ai zice ca acel `eu comun` ar purta o vina cumplita pe suflet, sarmanul, asadar e numai si numai din cauza lui ce se petrece cu `epicul` lui Lazarescu. :) Sesizezi ce spun?

    `În volumul de povestiri intitulat Lampa cu căciulă, deşi fiecare secvenţă epică este o alcătuire de sine stătătoare, impresia creată este de spaţiu epic ordonat din cauza unui ,,eu’’ comun povestitor, deopotrivă martor, ca şi din pricina unei atmosfere iniţiatice reiterate în fiecare povestire.`

    Curat `Ulise ai Moldovei`, daca si drumul din sat pina la iarmaroc este o Odisee…, Ulise cel adevarat a fost, supravietuind tribulatiilor cunoscute, un adevarat supraom te pomenesti! Noroc ca nu a avut de infruntat papusoiul si harbuzii Moldovei, ca nu cred ca ar fi supravietuit. Nu mai comentez.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro