bookblog.ro

Cât de uman ești?

Scris de • 11 August 2011 • in categoria

Titlu: Leagănul respirației
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 290
ISBN: 978-973-689-362-9

Cartea spune povestea unui tânăr care ajunge la 17 ani în lagăr și petrece acolo cinci ani din viață. Inedit este modul de abordare a subiectului: fără afectare sau patetism și curajul de a analiza și reintegrarea lui în societate atunci când se întoarce acasă.

Leo Auberg, un tânăr din Transilvania, privește inițial cu detașare deportarea lui într-un lagăr din Uniunea Sovietică. Aproape că simte c-ar fi o șansă de a scăpa din cotidian. Sentimentul de lejeritate este comun tuturor celor care împart cu el vagoanele de vite cu care sunt transportați. Însă realitățile binecunoscute ale lagărului izbesc din plin. Frigul, munca epuizantă, mizeria și teribila foame duc la o dezumanizare treptată.

Partea cu adevărat captivantă din roman nu este descrierea ororilor petrecute în lagăr, ci modul în care ele reușesc să devină cotidian, felul în care deținuții ajungeau practic să aibă o viață completă acolo.

Leagănul respirației a fost scrisă în urma convorbirilor autoarei cu poetul Oskar Pastior, care i-a povestit acesteia experiența sa ca deportat. Poate tocmai de aceea cartea are un mod propriu, ușor liric de a exprima suferințele la care erau supuși deținuții.

Tirania exercitată asupra lor devine una a obiectelor, nu a oamenilor. Abia în momentul în care ți se oferă mai degrabă condiții ca să mori decât ca să trăiești realizezi cât de important este un pieptăn sau să deții un obiect oarecare pe care îl poți schimba pe mâncare.

Cel mai de temut dușman este Îngerul Foamei, care te pândește să-ți ia viața în orice moment. Tot efortul tău intelectual se concentrază pe modalități de a face rost de mâncare. Fizic ești extenuat, dar mintea ta este fixată asupra unui singur lucru: foamea continuă, obsedantă, nestăvilită.

Am citit cu multă aviditate ultimele pagini ale romanului în care era descrisă întoarcerea acasă a personajului. Evident o astfel de experiență nu se sfârșește atunci când ești eliberat, dar cum te primește familia ta care te credea mort? În ce fel accepți prezența unui nou copil, venit parcă să îți ia locul? Cum dai ochii cu foștii tăi colegi de lagăr care au asistat le umilirea ta sistematică?

  • Plusuri

    formula concentrată a romanului care te face să-l trăiești intens și felul unic de a numi lucrurile prezentate

  • Recomandari

    tuturor celor care doresc să citească o carte bună

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 25 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. adina spune:

    Mie nu imi pare o mare scriitoare Herta Muller si subiectul a tot fost scris si rescris, dar De gustibus… Succesul ei se datoreaza in principal faptului ca scrie literatura “reparatorie” , cautata acum ptr. ca da un anumit trend politic (ma refer la literatura anticomunista, antinazista etc.). Oricine scrie o carte in care vorbeste despre asuprirea negrilor sau despre misoginismul ticalos ori despre evreii oprimati, are mari sanse sa fie considerat un mare scriitor. Indiferent cum scrie.

    raspunde

  2. boss spune:

    nu am lasat carti neterminate la viata mea. dar pe asta.. nu am putut. scrie foarte bine herta muller, dar e mult prea grea si socanta. prea adevarata. prea nicio raza. te ingroapa.

    raspunde

  3. liliana spune:

    Eu consider ca este o carte excelenta. Descrie indirect ororile din lagar prin trairile personajului. Poate ca nu este o scriitoare de Nobel dar nici nu cred ca motivul mediatizarii ei este doar subiectul abordat.Si mai cred ca nu trebuie sa uitam tot ce s-a intamplat. Omul este un animal care pus in anumite situatii ucide din placere nu din nevoia de hrana.

    raspunde

    • adina spune:

      Desigur ca nu trebuie sa uitam. Dar nici nu trebuie sa facem din niste evenimente nefericite instrumente ale succesului per se.

      raspunde

  4. geo spune:

    tot mai rrromani devenim…
    ce mare lucru scrie tanti asta!?
    da… hai sa o ironizam si sa ne dam noi destepti…
    noi luam nobelul la bascalie, critici si ironii…
    da , dar EA …
    asa plictisitoare cum scrie a castigat Nobel-ul….
    ar trebui sa ne bucuram ca vine din Romania..
    dar.. noi…

    raspunde

    • adina spune:

      Herta Muller a spus cat se poate de clar ca nu e romanca si ca nu o intereseaza tara asta. Imediat dupa ce a luat Nobelul. Asa ca chiar daca ar fi scris o carte buna, nu aveam de ce sa ne mandrim cu ea. Numai ca n-a scris.

      raspunde

  5. Ninulescu spune:

    O carte banala, cu un subiect care aduce bani, asta sa si vrut… ca daca nu se vroia asta putea alege alt subiect, de exemplu putea scrie despre milioanele de Vietnamezi femei si copii nevinovati arsi de vii de catre napalmul aruncat pe ei de catre Americani, ori despre cum este jefuit petrolul Irakian de catre Nato… S-au despe jefuirea Romaniei de catre statele Europene, Romanie care din tara industrializata si moderna, cu spitale de top, cu fabrici si uzine, a ajuns o tara din lumea a 3-a… cu oameni care mor din boli banale ori pur si simplu de foame.
    Dar subiectul asta nu aduce bani, si nici premiul Nobel… deci a scris si ea despre ce a fost sfatuita. Sper ca urmatorul premiu Nobel pentru literatura sa-l castige Mihaela Radulescu, e mult mai talentata la scris.

    raspunde

    • adina spune:

      Cartarescu este cel impins in fata ptr Nobel. Tot pe motive politice evidente. Mai devreme sau mai tarziu il va lua, ptr ca acum Nobelul se da cand iti vine randul ca tara, nu cand scrii ceva de valoare. Mihaela scrie suficient de prost ptr Nobel, dar nu are sanse reale, ptr ca nu e decat femeie, si trebuie sa mai fie macar lesbiana sau tiganca ca sa fie luata in calcul. Plus ca in cartea ei nu se lauda excesiv nici o minoritate. Si daca nu e subiect reparatoriu… no real chance.

      raspunde

  6. cristian sirb spune:

    Vai, geo, nu-i așa? Să mai lăsăm spiritul ăsta critic găunos în adormire și să-i ridicăm, așa cum suntem obișnuiți, osanale, numai pentru că a câștigat Nobelul, fie că ne place literatura ei, fie că nu, H.M. e (pasămite) româncă și ăsta e criteriul suprem al calității. Talentul, atractivitatea scriiturii dumisale nu importă.

    „Vine din România”… Îhî. Unde „vine”?

    Îmi permiteți să nu cred că Andreei C. i-a plăcut cu adevărat cartea. A citit-o (și i-a „plăcut”) pentru că așa trebuia. Or Andreei pare că-i plac acele cărți care trebuie să-i placă. E un cititor docil și voluntar.

    raspunde

    • adina spune:

      Eu cred ca i-a placut. Poate si influentata de propaganda, poate nu. Nu conteaza. Daca i-a placut, foarte bine, mie nu mi-a placut, iar foarte bine. Oamenii sunt diferiti si au idei diferite.
      Totusi haideti sa nu aducem acuzatii pe baza unor presupuneri. N-ar fi corect. Va inteleg indignarea ptr ca v-o impartasesc, pana la un punct. Dar sa nu cadem in cealalta extrema.

      raspunde

    • Andreea Chebac spune:

      Nu inteleg cu ar fi poibil sa-mi placa o carte pentru ca trebuie….
      Cert e ca o recenzie este o invitatie la dialog si orice parere, pro sau contra, este binevenita.

      raspunde

  7. danboeriu spune:

    dle cristian sirb,

    dv. faceţi o greşeală (sper că involuntară) în privinţa modului în care vă raportaţi la părerile ALTORA despre literatură. dacă spuneţi că autoarea acestei recenzii a fost cumva “obligată” (dintr-un fel de datorie morală sau de altă natură) să-i placă volumul hertei muller, mă tem că-i faceţi un nemeritat proces de intenţie, imprimând un dubiu impur asupra onestităţii de cititor a acesteia. vă e chiar atât de greu să credeţi că îi place herta muller? uite, şi mie îmi place. şi, ca să închid gura altora, mi-a plăcut încă DE DINAINTE să ia nobelul. ce ziceţi acum?

    raspunde

    • adina spune:

      Nu cred ca pune cineva la indoiala onestitatea recenzentei, nici dreptul ei de a gasi buna o carte pe care altii o gasesc a nu fi buna. La fel, aveti si dvs. acelasi drept. Tot asa cum noi ceilalti avem dreptul sa fim nemultumiti de felul politizat in care se da Nobelul de la Sienkiewicz incoace si de felul in care se repede lumea sa linguseasca pe cineva doar pt ca are succes.
      Nu consider ca avem dreptul sa ne atacam unii pe altii ptr ca opiniile noastre difera. Avem insa dreptul si datoria sa ne li exprimam. \Dvs. va place Muller. Eu nu dau 2 bani pe ea. Bravo dvs. si bravo mie ptr. ca avem pareri!
      Nu cred insa ca se poate nega o manipulare a populatiei in sensul inocularii ideii ca Muller e o mare scriitoare. Si nu e Muller singurul caz. Din fericire, unii din noi mai judeca si dupa capul propriu, si aleg sa le placa sau nu.

      raspunde

      • adina spune:

        Inca o interventie si gata. Muller e o mare scriitoare, Cati oameni cunoasteti care au cumparat toate cartile ei si le au in biblioteca? Ca asa face un fan. Nu citeste o carte si da verdictul. Toti prietenii mei citesc, si citesc cu adevarat, dar nu cunosc pe nici unul cu Muller in casa, si am doar 2 cunostinte care au o carte a ei, una singura fiecare.
        Atat.
        Cand o sa vad in casele romanilor Herta Muller umpland rafturile cum le umplea pe vremuri Jules Verne, atunci o sa consider ca lumea o crede cu adevarat mare. Si nici macar atunci. Ci dupa ce o sa stiu ca rafturile alea au si fost citite.

        raspunde

  8. danboeriu spune:

    dar nu trebuie să fii fan ca să-ţi placă un autor. dv. trăiţi doar între aceste două extreme?

    eu, personal, m-am săturat de spiritul lehamistic (n-am găsit alt termen) românesc. românu’ vigilent nu e sănătos dacă nu-i pute ceva. fiecare agramat de la colţ de stradă strâmbă din nas la orice recunoaştere internaţională a unei valori. “nobel? fuji de-aci, vere, că e politic. io aş scrie mai bine decât aia, da’ n-am vreme”. e jalnic.

    raspunde

  9. danboeriu spune:

    Şi mai trist e să vă pronunţaţi în termenii ăştia despre un laureat Nobel şi, totuşi, să puneţi virgulă între subiectivă şi principală. Nţ, nţ.

    raspunde

    • adina spune:

      Iar dvs. ati pus punct dupa interjectie. Nt, nt. Se pare ca amandoi avem grave probleme de gramatica. Diferenta e ca eu macar stau on topic, care e literatura Hertei, nu gramatica mea.
      De asemenea, exista o chestie numita stil si alta numita licenta care permit derogarea de la anumite reguli gramaticale pentru a sublinia ceva, cum a fost cazul meu (virgula are rolul primordial de a indica o scurta pauza in convorbire, ceea ce eu am facut, intre principala si subiectiva, ptr a da ceva de inteles). Stiti, regulile nu se iau stricto sensu, te mai uiti si la rolul lor.
      Mai mult decat atat, mai exista o chestie ptr care s-a murit la revolutie numita libertate, care imi permite sa imi exprim parerea despre laureatii Nobel indiferent unde pun virgula.
      Si in final, am sa parasesc aceasta discutie aici, ptr ca certatul pe forumuri cu necunoscuti nu ma pasioneaza:). Prefer sa imi fac unghiile, sau sa citesc un premiat Nobel de pe vremea cand se premiau pe criterii valorice, nu politice. O zi buna!

      raspunde

  10. danboeriu spune:

    He he! Ce nostimă sunteţi! Vă explic şi de ce, pe puncte, poate aşa pricepeţi mai bine.

    1. Ca să ai “voie” la licenţe poetice, trebuie să dovedeşti c-o meriţi. Nu orice agramat se poate apăra invocând libertatea stilului. Ar fi şi culmea. Instituiţi, astfel, o legitimare a oricărei banale erori de exprimare/scriere. Nu merge.

    2. Nu sunt necunoscut. De bine, de rău, eu semnez cu numele real. Aşa că necunoscuta în această ecuaţie sunteţi dv. Şi, oricum, identitatea reală nu vă apără în momentul în care vă exprimaţi, ritos, despre subiecte care sunt doar tangenţiale în viaţa dv.

    3. Libertatea nu înseamnă posibilitatea ca dv. să zgâriaţi Mercedesuri. E păcat că nu pricepeţi acest lucru elementar. Poate să vă placă o carte sau nu, asta nu înseamnă că recunoaşterea globală a autorului e defectă, pornită din motive politice ori de altă natură.

    Vă invit să citiţi mai mult(e), să reflectaţi adânc şi abia după aceea să mai daţi curs eventualului impuls de a sări cu capul înainte în piscina fără apă.

    raspunde

  11. Recenzia m-a convins sa o citesc!
    In privinta autorului nu ma pot pronunta si, in definitiv cine sunt eu sa-l judec?
    Un weekend placut va doresc!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro