bookblog.ro

Lecția de poezie

Scris de • 31 July 2014 • in categoria

Titlu: Lecția de poezie
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 160
ISBN: 978-606-588-697-1
Cumpara cartea

Eram în Louisiana și aerul condiționat era stricat.

„Poți începe orice roman cu fraza asta și știi că un izvor iute de transpirație te va purta prin istorie și psihologie.”

Cumpără titlul în engleză

Te poți gândi fără îndoială (aproape) că și această carte este un epitaf. Un omagiu adus de Andrei Codrescu lui Andrei Codrescu, o sinucidere imaginară menită măreției post-mortem. Nu mă pot îndoi nici c-ar fi un epitaf dezrobit de aerul negativ, mai bine zis, o reverență de 25 de ani (start to finish) adusă studenților săi. Întrebarea imediată e : De ce ?

Se spunea cândva (poate se mai spune și acum) despre artiștii nerecunoscuți în timpul vieții, că după moartea lor, vor avea parte de faimă. Poate că și moartea imaginară are același efect. Mai ales când ești condus prin Purgatoriul Imaginar de către o pisică (căci ele știu drumul) și chiar nu poți da greș când e și botezată Safo, însemnând „cea care vede cu claritate”:

mata

„Atunci intră pe ușă o pisică. Era ca și cum tatuajul lui Beatrice Garland ar fi țâșnit de pe umărul fetei și s-ar fi plimbat prin clasă. Tăcerea uimită a tuturor era plină de pisici. Fiecare suflet de om din încăpere cunoștea o pisică – sau mai multe. […] Poveștile cu pisici, spuse de rude la nunți sau la înmormântări, le erau împlântate în cap precum rădăcinile firelor de păr. Pisicile traversaseră viețile studenților mei de la naștere”

Am lungit citatul, să se cunoască și ploaia mocănească de metafore și elemente poetice presărată de-a lungul „Lecției de poezie”. Un curs de introducere în meandrele poetice, cuprinzând diferențele dintre „epitaf” și „epigramă”, Instrumentele poeziei, Cele zece muze ale poeziei, serii nebănuite de poeți (William Burroughs, James Merrill, Cage, Celan, Cruz, Coolidge, Corso, Creeley, Ginsberg, Genet, Goll, Goethe, Gifford, Neruda, Gabriela Mistral, culminând cu Walt Whitman și Sfinxul), prieteni și oameni de litere etc.

„Instrumentele poeziei
1. Un carnețel de note în care să-ți scrii visele.
2. Un stilou Mont Blanc
3. O monedă chinezească sau o piatră
4. Frecventarea locurilor în care poți auzi lucruri pe care le vorbesc alții
5. Reportofoane minuscule, binocluri și microfoane microscopice
6. Un omuleț în adâncul minții
7. Un Tovarăș-întru-Duh
8. Capacitatea de a fi hipnotizat
9. Foi mari de hârtie făcută manual, un teanc de jumăte de metru
10. Un abonament la televiziunea prin cablu”

Pe parcursul „Lecției de poezie” fiecare student primește câte un Tovarăș-întru-Duh cu condiția ca numele autorului asignat să înceapă cu aceeași literă ca și numele studentului. În plus, trebuie să li se potrivească și personalitatea, având în vedere spectrul psihologic și sociologic întâlnit în acea sală de curs.

Într-un mod sau altul, Andrei Codrescu devine un Dumnezeu Imaginar împărțind Îngeri Imaginari Protectori fiecărui cursant. Sunt multe lucruri ce-l diferențiază de un Dumnezeu „Cum-Trebuie”, dar momentele de nostalgie și reamintirile din pauzele de țigară sau nuanțele chipurilor ori mișcările subtile îl catapultează pe Andrei Codrescu în trupul unui poet Beat hedonist încă trăind speranța de a-l întâlni pe Neal Cassidy.

Un fel de daydreaming, ceva mai literar.

Prefer să cred că cele 160 de pagini au fost calculate deliberat încât să fie cât 2 ore și jumătate, durata unui curs, aproximativ cât să intri și să ieși de două ori din REM.

  • Plusuri

    O lectură ușoară, umor, poezie si cursivitate

  • Recomandari

    Poezia n-ar trebui să lipsească nimănui + google Road Scholar un documentar cu/despre Andrei Codrescu

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Tunelul Ernesto Sabato

Copyright ©2011 Bookblog.ro