bookblog.ro

Leviatan

Scris de • 26 February 2008 • in categoria

0Autor: Boris Akunin
Rating: Boris Akunin - Leviatan rating - recenzii carti
Editura: Humanitas

(ediţia în limba engleză)

Boris Akunin - Leviatan - recenzie cartiLeviathan este un monstru marin ce apare iniţial în Biblie şi apoi în lucrarea filosofică a lui Tomas Hobbes unde reprezintă statul, în opoziţie cu noua formă de organizare ideală pe care autorul o propune. În cartea noastră, Leviatan este numele unui vas foarte mare de croazieră ce face legătura între Franţa şi India. Între scena crimelor care s-au petrecut şi ţinta finala a criminalului.

Avem o carte poliţistă în care nu contează atât povestea cât modul în care este ea prezentată, nu atât înlănţuirea evenimentelor, cât felul în care decurg unul din altul.

Pentru început sunt aduse în prim plan zece crime, realizate în aceeaşi seară, la casa unui colecţionar de antichităţi indiene. Au fost furate o statuetă din aur a zeului Shiva şi un şal. Acestea sunt faptele cu care Comisarul Gauche trebuie să se confrunte. De asemenea, şi cu faptul că statueta din aur a fost găsită după câteva zile, aruncată într-o apă din apropiere"

Legătura dintre scena crimelor şi vasul Leviatan se realizează printr-o emblemă de aur care a fost găsită în mâna colecţionarului, specifică celor ce cumpăraseră bilet la clasa întâi, la bordul vasului. Prin urmare, îl vom urmări pe comisarul Gauche plecând în croazieră spre India, căutând pe cel care nu are emblema şi nu are nici alibi...

Până aici totul pare un scenariu posibil din orice altă carte poliţistă. Ceea ce e mai interesant însă, după cum am spus, este modul în care povestea este prezentată.

Deoarece printre suspecţi se găsesc francezi, un rus, doi englezi şi un japonez, autorul va veni cu elemente din cultura fiecăruia, judecându-i prin prisma ei. Va pune accent cu precădere pe divergenţele dintre englezi şi francezi şi pe specificitatea culturii japoneze în opoziţie cu cea europeană. Deoarece miza crimelor a fost un şal indian, iar criminalul se îndreaptă spre India, autorul va veni cu câteva poveşti moralizatoare specifice misticismului hindus. Prin urmare, povestea va fi pusă atât într-un context politic-poltic, cât şi cultural şi filosofic.

La fel de interesant este şi felul în care evenimentele decurg unul din altul. În general cărţile poliţiste se presupun a fi imprevizibile, însă de data aceasta parcă nu m-am putut obişnui cu faptul că nimeni nu este cine pare a fi şi că în final chiar Comisarul, care ar fi trebuit să găsească criminalul, se plasează în afara legii, devenind el însuşi criminal...

Mai multe detalii din povestea cărţii nu voi mai spune acum pentru a nu strica surpriza celor ce vor vrea să o citească, voi mai adăuga însă că cel care până la urmă încearcă să dezlege enigma crimelor şi motivaţia criminalului este rusul, cel care se arată a fi cel mai inteligent dintre toate personajele. El se numeşte Erast Fandorin şi se regăseşte şi în alte cărţi ale autorului, personaj cu care acesta am impresia că se identifică... Un personaj atipic, foarte raţional şi bine documentat, un pic bâlbâit, ironic, hotărât şi totuşi timid.

Tot în legătură cu acest alter-ego al autorului, voi încheia decupând o mostră din incursiunea culturală în care această carte se aventurează. Scris de japonez în jurnalul său:

"Împăratul nostru a decis să facă un experiment măreţ: să combine înţelepciunea orientală cu spiritul occidental. Noi japonezii pătrundem cu smerenie ştiinţa europeană a realizărilor rutiniere, dar în acelaşi timp nu pierdem din vedere scopul final al fiinţei omeneşti: moartea şi forma superioară a existenţei care urmează după moarte. Fiinţele-cu-părul-roşu sunt prea individualiste, preţiosul lor "eu" le întunecă vederea, deformează tabloul lumii înconjurătoare şi nu le permite să analizeze o problemă din toate punctele de vedere. Spiritul europeanului e ţintuit de trupul său în piroane de fier, lui nu-I e hărăzit să-şi ia zborul. Dacă Fandorin-san e capabil de iluminare, datorează aceasta esenţei semiasiatice a ţării sale. Rusia seamănă mult cu Japonia, acelaşi Răsărit atras de Apus."

Scrisă de Gia Codrescu

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Gia spune:

    da, e prima mea recenzie, simtiti-va liberi sa criticati ! :)

    raspunde

  2. kanada bill spune:

    destul de ok…doar ca la un moment mi-a amintit de gimnaaziu.
    ps.orice drum incepe cu primul pas

    raspunde

  3. candid spune:

    N’apoi Gia, cred ca ar trebui sa fi mai atenta la tonul vocii, :) in sensul ca te-ai descurcat f bine, mult succes si sa ne mai incanti cu propriile tale impersii despre carti!

    raspunde

  4. ileana spune:

    Si totusi, trairile cititorului unde s-au ascuns?
    Sau o recenzie inseamna un simplu rezumat?
    Din pacate, nici macar un rand nu m-a ademenit sa cumpar sau sa citesc aceasta carte…
    Limbajul tehnic si structural distruge spiritul unei carti.
    O carte se traieste; o privesti cu mintea, dar o atingi cu sufletul. Lectura este ca un dans. In carte trebuie sa cauti muzica, sa intuiesti pasii si poate ca vei ajunge chiar sa iubesti. Pur si simplu sa iubesti cuvintele.

    P.S. nu inteleg ce semnificatie au acele fraze boldate. Pe langa faptul ca ma deranjeaza acest procedeu utilizat de site-ul bookblog (ma simt de parca as citi comentarii din cartile alternative de limba si literatura romana!), aici chiar nu-i vad sensul.

    raspunde

  5. Gia spune:

    tonul vocii ? sa ma gandesc ce inseamna asta… :)
    merci candid, de incurajare, sper sa scriu un pic mai bine de fiecare data :)

    raspunde

  6. srn spune:

    La cat mai multe. Imi place modul de redactare :D

    raspunde

  7. catalina spune:

    Draga Gia,
    Ai citit cartea, ti-a placut si ne si spui de ce, mie mi se pare suficient. Sunt pline revistele literare de recenzii “destepte” in care ni se explica in termeni pomposi ce a dorit scriitorul sa ne comunice. Eu cred ca scriitorul vorbeste cu fiecare in parte prin intermediul cartii sale, si fiecare ramane, in urma lecturii, cu o impresie, un gust, de multe ori diferit de la celorlalti. Asa ca, te mai asteptam!

    raspunde

  8. Fly spune:

    Ileana, pe mine m-o convins s-o citesc. :):P

    raspunde

  9. gia spune:

    multumesc mult tuturor, pentru feed-back, se pare ca parerile sunt impartite :)
    am notat si o sa ma gandesc la ce ati spus data viitoare cand o sa scriu :)

    raspunde

  10. obsessive spune:

    mi-a placut recenzia. De multe ori am ajuns la concluzia ca intelepciunea sta si in simplitate iar in recenzie am regasit un stil clar, fara stiu-eu-ce exprimari incurcate, si chiar mi-a starnit curiozitatea pentru a citi carte. Exista totusi un “dar”. Pe alocuri frazele mi s-au parut cam sarace in sentimente, in sensul ca mi-ar fi placut sa descopar prin ce trairi ai trecut cand ai citit cartea. Se poate sa fie un defect personal dar atunci cand citesc o carte buna traiesc ceea ce este scris, sentimente felurite se perinda prin sufletul meu si probabil de aceea ma astept ca intr-o recenzie, prin modul in care este elaborata, sa regasesc acele sentimente.
    In rest, te felicit pentru inceputul frumos si te incurajez sa mergi mai departe cu ideea de a invata din orice experienta ;)

    raspunde

  11. Mihai spune:

    Să vedem…
    Recenzia nu e bună, e foarte, foarte bună, mai ales că e prima ta recenzie, aşadar FELICITĂRI!
    Trecem de aceasta şi-ţi spun ca şi împatimit al genului, şi ca cititor al genului, că ai surpins bine romanul poliţist în esenţa lui.
    Din câte observ in biblioteca personală, Humanitas a scos la bătaie mai mult decât doar Leviatan, din seria Erast Fandorin, şi poate că dacă ai fi citit seria cu romanul de început (Azazel) ar fi fost mai uşor să simţi Leviatan, aşa cum se pare că au cerut mulţi.
    Totuşi ce-ai scris e foarte bine, şi până la urmă un roman poliţist nu se simte, se gândeşte, se analizează, nu ai cum să simţi un astfel de roman, poţi să-l investighezi pe de altă parte(cu ochii sufletului bineînţeles).
    Dar nu sunt chiar specialist al genului aşadar se prea poate să nu am dreptate…

    raspunde

  12. me spune:

    BUNA RAU recenzia ta !! pe mine , gata, m-a facut sa incep cartea in momentul asta ! mie asa imi plac recenziile, cu iz de “connaisseur” (adica nu ma dau deloc in vant dupa comentarii ambigue care abunda acum pe youtube, de genul “mi-a placut foarte mult(cartea), e foarte trista, am plans la fiecare doua pagini va previn, dar e foarte frumos scrisa si v-o recomand (si m-am indragostit si de coperta)” , din care nu inteleg nimic ! ba chiar si evit cartea; auzi, facem apologia copertii!!! eu in general in carti de fictiune caut informatii sau situatii interesante, terapie sau amuzament, si mai putin trairi gen suferinta,spaima, tristete, si tot ce aduce a lamentare , pt ca trairi ne ofera destule viata ! si ce sa spui despre”trairile” date de o carte politista ? ca “povestea, complexa si palpitanta,te-a tinut cu sufletul la gura”? ca “te-a surprins deznodamantul”? alte comentarii eluzive…; personal citesc carti politiste ca sa invat si eu ceva stratageme, analize, sau ca sa ma amuz ; si cu atat mai mult vreau sa citesc aceasta carte, cu cat tu ai vorbit despre “incursiune culturala”, “punere in context politic, cultural şi filosofic” si despre originalitatea “modului în care povestea este prezentată” . Felicitarile mele !! (masa si dansul…raman de stabilit)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro