Titlu: Scorpia
Autor: Anne Tyler
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Traducere: George Volceanov
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-779-207-2

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth, seria „Hogarth Shakespeare“ propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către unii dintre cei mai bine cotați scriitori actuali, care le reimaginează pentru secolul XXI. În România, ne putem bucura de trei astfel de titluri, apărute la editura Humanitas, în Seria Hogarth Shakespeare: Shylock este numele meu (Howard Jacobson) – citește recenzia -, O paranteză în timp (Jeanette Winterson) – citește recenzia -  și Scorpia (Anne Tyler).

Având ca inspirație piesa lui Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei, Anne Tyler spune o poveste care are în centru o căsătorie aranjată și un personaj feminin puternic, care se lasă treptat „îmblânzit”.

Kate Battista își împarte timpul între grădinărit, copii de grădiniță și întreținerea gospodăriei unde locuiește alături de tatăl ei, un om de știință care nu vede dincolo de ușile laboratorului, și sora sa Bunny, adolescentă aflată în etapa rebelă.

Viața ei curge într-un ritm monoton și previzibil până când doctorul Battista elaborează un plan pentru salvarea asistentului său de nădejde, Piotr, amenințat cu deportarea, care presupune o căsătorie aranjată cu Kate și orchestrarea relației lor astfel încât să bifeze cerințele Serviciului de Imigrare.

Dacă celelalte personaje din roman par arhetipuri, Kate iese din tipar și evoluează. Își pune la îndoială rolul și scopul ei în viață - trece printr-o serie de stări, de la furie și dezamăgire că tatăl ei o consideră un instrument în continuarea cercetării lui, la resemnare și acceptare, la speranța că noul rol de soție îi va aduce o perspectivă nouă.

Am revizitat textul original pentru a înțelege mai bine povestea reimaginată și am realizat că în adolescență, când am văzut prima oară piesa, nu am conștientizat postura în care se află Katherine și ce simbolizează „îmblânzirea ei” - transformarea într-o soție supusă, docilă, care nu iese din cuvântul bărbatului chiar și atunci când e evident că el greșește.

M-am bucurat că în versiunea sa Anne Tyler păstrează spiritului lui Kate viu și nu îi știrbește din independență, chiar dacă tânăra se vede prinsă într-o căsătorie aranjată aproape fără voia ei. Piotr nu îi cere lui Kate să spună că soarele e luna ci, din contră, pare că o curtează timid și se bucură de prezența ei, îi acceptă personalitatea și este sincer atras de autenticitatea ei.

Cartea m-a atras pentru că am ajuns să apreciez poveștile cu personaje atipice, la prima vedere neadaptate, ieșite din tiparul a ceea ce societatea ar considera un comportament normal, rezonabil din punct de vedere social. Ove al lui Fredrick Backman, Eleanor Oliphant (Gail Honeyman) și acum Kate Battista sunt exemple frumoase care ne învață că nu e suficient să judecăm un om după aparențe, că au o viață interioară bogată, povești de viață care își pun amprenta pe personalitatea lor. Inadaptat nu înseamnă ciudat - e o invitație la empatie și a avea răbdare să descoperi persoanele de lângă tine, în loc să pui rapid etichete.

• Plusuri

  Pasionaților de reinterpretări ale unor povești clasice, fanilor Shakespeare și celor care apreciază poveștile cu personaje diferite de normă.