bookblog.ro

Luchian. Ochii, sufletul, mâna: Pictorul anemonelor trebuia să fie militar…

Scris de • 21 December 2020 • in categoria ,

Titlu: Luchian. Ochii, sufletul, mâna
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-46-8210-2

Când am ales să citesc biografia romanţată a lui Ştefan Luchian, aveam câteva idei sumare despre cine a fost acest pictor: ştiam că a pictat anemonele, că a suferit de o boală care i-a măcinat tinereţea şi că atunci când puterile au început să îl părăsească, a cerut să îi fie legată pensula de degete ca să mai poată picta.

Am regăsit aceste elemente, plus multe alte informaţii despre viaţa lui Luchian în cartea de faţă. Este prima biografie romanţată din seria realizată de editura Polirom şi pot să vă spun că mi-a plăcut foarte mult. Este o modalitate foarte atractivă de a afla informaţii despre viaţa unei personalităţi şi despre vremurile în care a trăit.

Ştefan Luchian - Anemone (sursa foto: wikipedia.org)

Ştefan Luchian - Anemone (sursa foto: wikipedia.org)

Luchian a avut încă din copilărie o înclinaţie spre latura artistică. Era atent la natura din jur, îl impresionau florile, culorile şi lumina. Însă familia lui, provenind din categoria înstărită, nu l-a încurajat să meargă pe calea picturii, de teamă ca acesta să nu ajungă sărac, şi i-au propus o cu totul altă ocupaţie:

„Mama era de-acum capul familiei, iar sfătuitorii ei apropiaţi erau nişte unchi, toţi militari. Când, adolescent fiind, Ştefan i-a spus mamei că vrea să se facă pictor, vestea a venit ca o catastrofă în casă. [...] Cum era posibil, unde-au greşit, unde-o să ajungă Ştefan? Doar ştie oricine că artiştii, pictorii, muzicienii, poeţii, actorii sunt vrednici de dispreţ, nimeni nu-i poate lua în serios, numai cei cu o oarecare avere se bucură cât de cât de stimă şi, mai ales, pot trăi onorabil.[...] S-a decis: Ştefan trebuia să se facă militar.”

Însă Ştefan a decis să meargă pe drumul lui, singur împotriva tuturor. A ales să facă ceea ce îi place şi ceea ce îl definea, asumându-şi toate riscurile şi problemele care au venit ulterior. S-a înscris la Şcoala de Belle Arte, a studiat, a filtrat informaţia dată de profesori şi a ştiut să aprecieze mai mult spiritul artistic liber al lui Nicolae Grigorescu decât tehnicile de creaţie promovate de şcoală.

Ştefan Luchian - Lăutul (sursa foto: wikipedia.org)

Ştefan Luchian - Lăutul (sursa foto: wikipedia.org)

Dorindu-şi o viziune mai largă asupra picturii, va reuşi să plece cu o bursă la Munchen şi ulterior la Paris, iar orele petrecute în marile muzee au fost mai educative şi mai bogate în inspiraţie decât toate cursurile oferite de profesori.

Un moment marcant pentru viaţa lui Luchian a fost reprezentat şi de clipa în care s-a îndrăgostit. În perioada când se afla în Alexandria şi picta parterul catedralei din oraş, ochii şi sufletul lui s-au oprit asupra cumnatei primarului din Alexandria, sora cea mică a soţiei primarului, numită Cecilia.

Iubirea dintre ei a fost una sinceră şi puternică, însă Luchian va conştientiza discrepanţa dintre ei: el doar un „zugrav de biserici” cum era considerat la vremea respectivă, fără perspective financiare prea optimiste la orizont, și ea, o femeie din lumea bună, învăţată cu confort şi răsfăţată de viaţă. Luchian îi trimite o scrisoare pe care o regretă apoi, în care îi explică toate aceste diferenţe dintre ei care, mai devreme sau mai târziu, le poate aduce nefericirea.

Însă drama nu va fi provocată de ei, ci de rudele femeii. Nu ar fi acceptat în nici un caz să le intre în familie un pictor sărac... Dragostea lor era considerată doar o aiureală trecătoare, astfel că porţile spre fericirea de cuplu s-au închis rapid.

Cartea prezintă şi condiţia artistului într-o societate dominată de materialism. Ani întregi, Luchian nu a fost apreciat la justa valoare, criticii îi minimizau talentul, în timp ce aşa zişii artişti cu relaţii puternice în lumea bună erau promovaţi şi puşi pe un piedestal. Expoziţiile devenisera încercări nereuşite şi dureroase de a-şi vinde munca, ore lungi de aşteptare a câtorva vizitatori şi zile întregi de lipsuri materiale.

Ştefan Luchian - Spălătoreasa (sursa foto: wikipedia.org)

Ştefan Luchian - Spălătoreasa (sursa foto: wikipedia.org)

Ultimii ani de viaţă vor veni cu reversul medaliei: tablourile lui începuseră să fie cunoscute şi dorite, nu atât de cunoscători şi iubitori de artă, cât de oameni înstăriţi care sperau să cumpere tablourile la un preţ infim, pe care să le revândă apoi la un preţ mult mai mare, având în vedere faptul că pictorul avea zilele numărate…

În biografia romanţată vei găsi şi poveştile din spatele unora dintre tablourile lui Luchian. Vei ajunge să priveşti cu alţi ochi respectivele opere artistice şi le vei acorda mai multă valoare - practic, sunt bucăţi din sufletul unui om - sentimente, emoţii, vise, stări, toate transpuse pe o pânză.

  • Plusuri

    Prezentarea vieții artistului sub forma unui roman, în care sunt redate în special detalii din viața lui reală, scrisori reproduse în forma lor autentică și dialoguri/replici reale. Atunci când autoarea nu a găsit informații sigure, a încercat în orice caz să confere veridicitate scrierii, închipuindu-și cum anume ar fi decurs lucrurile, având în vedere stilul de viață al pictorului și personalitatea sa.

  • Recomandari

    Tuturor iubitorilor de artă și de pictură în special, dar și celor care vor să afle mai multe detalii despre povestea de viață a lui Ștefan Luchian, unul dintre cei mai apreciați și iubiți pictori români.

Categorie: , | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Pe cand eram o opera de arta

Copyright ©2011 Bookblog.ro