bookblog.ro

Mai degrabă primul volum al unui roman foarte mare decât prima parte a unei trilogii

Scris de • 7 July 2015 • in categoria

Titlu: Copilul fluviului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 456
ISBN: 978-973-707-898-8
Cumpara cartea

„Pe neașteptate, Gardianul-Păcii și fiii lui se treziră înăuntrul unui nor de mașini, de parc-ar fi căzut cu capul înainte într-o nebuloasă, căci erau sute și sute, fiecare strălucind cu o lumină albă fioroasă și niciuna mai mare decât un cărăbuș. […] Lumina se stingea în interiorul luntrei albe. În câteva clipe n-au mai rămas decât urme, vine iridescente și pete care luminau intermitent cadavrul pe care stătea întins pruncul. Era leșul unei femei goale, cu sâni minusculi și scheletică și la fel de lipsită de păr ca și pruncul. Fusese împușcată, o dată-n piept și o dată-n cap dar nu era nicio picătură de sânge pe nicăieri. O mână avea trei degete, ca graifărele macaralelor din docurile lui Aeolis, cealaltă era monstruos de umflată și bifurcată, precum cleștele unui homar. Pielea ei avea un colorit cenușiu-argintiu, iar ochii săi imenși, divizați într-un fagure de celule, erau asemenea lentilelor compuse ale anumitor insecte și aveau culoarea rubinelor sângerii. Pe fiecare fațetă a lentilelor sălășluia o licărire scânteietoare de lumină aurie și, cu toate că bărbatul știa că acestea nu sunt decât simple reflecții tot mai palide ale luntrei celei albe, a avut senzația că ceva, ceva malefic stătea la pândă dincolo de ochii stranii ai femeii moarte.
- Erezie! strigă cel de-al doilea negustor care se ridicase cumva în genunchi și se holba acum cu ochii cât cepele la luntrea cea albă.”

Cumpără titlul în engleză

Trilogia Confluenței se anunță destul de bogată în simboluri, stranie, dar cu un farmec aparte, prin acest prim volum, Copilul fluviului. Confluența, o planetă care se relevă treptat, aflată la capătul galaxiei, lipsită de sateliți naturali, folosită cândva de către rase mult evoluate – cel puțin tehnologic – drept punct de confluență pentru mai multe rute galactice și, cel mai probabil, intergalactice, este scena pe care evoluează nu mai puțin de zece mii de rase, toate oarecum humanoide, dar fiecare dintre ele având anumite trăsături augmentate, ceea ce le face diferite de celelalte. În acest decor, intriga o constituie apariția unui copil unic, care nu face parte din niciuna din cele zece mii de seminții dar care are puteri stranii: controlează telepatic relicvele rămase în lume din vremea când Confluența a fost construită de către Proteguitori.

Romanul este presărat cu legende, unele dintre ele inspirate din legendele grecești, precum cea a Eroilor de la Termopile, prezentată ca lecție de istorie: „…acela era monumentul comemorativ al unei bătălii purtate în Epoca Răzvrătirii, când acei câțiva oameni ale căror nume erau gravate pe lespede apăraseră trecătoarea împotriva unor sorți copleșitor de potrivnice. Fiecare om care apărase trecătoarea murise, dar armata cu care luptaseră ei fusese ținută-n loc suficient de mult timp pentru ca întăririle din Ys să sosească și să o oblige să se retragă.” Printre aceste legende, autorul a strecurat și viziunea proprie asupra felului în care se propagă în timp o legendă: „Poveștile sunt mutabile și în orice poveste fiecare generație descoperă o lecție diferită și, cu fiecare istorisire, o poveste se transformă un pic, până ce nu mai e deloc lucrul care fusese la începuturi.” Iar exemplul care urmează este unul cu o profundă încărcătură religioasă.

Lumea, de o vechime absolut fascinantă, mai are încă vreo câteva amintiri din vechile timpuri, fie păstrate în imense necropole, în pământul cărora „zac otrăvuri vechi și arme vechi, iar uneori armele se descarcă atunci când sunt dezgropate. […] Și, pe deasupra, unele părți ale acestui cartier mai sunt și bântuite de stafii. De aia oamenii-s așa de ciudați pe-aici, știi? Fantomele le intră-n capete și-i molipsesc cu idei din vremi trecute.”, fie în diverse artefacte care cutreieră planeta, cum ar fi mașinile, vechi de pe vremea Proteguitorilor.

În acest context, Yama, copilul fluviului, unic de felul lui, decide să-și caute seminția, să-și descopere trecutul, iar din acest punct de vedere romanul este un bildungsroman, care însă nu are cu adevărat o finalitate. Cel puțin nu în acest prim volum.

În pofida imaginației impresionante de care dă dovadă autorul, romanul rămâne destul de sărac, multe dintre oportunitățile pe care le creează fiind lamentabil ratate. Cu toate acestea, nenumăratele aventuri, multele seminții și personaje bine conturate, precum și decorurile exotice fac din Copilul fluviului un roman științifico-fantastic (cu accent pe Fantastic) ușor și plăcut de citit.

  • Plusuri

    Imaginația debordantă a lui Paul McAuley oferă garanția unei lecturi plăcute. Personaje multe, rase multe, aventuri multe, vin toate să deschidă apetitul cititorului pentru o tramă complexă și incitantă.

  • Minusuri

    În primul rând, în pofida celor menționate mai sus, romanul este destul de plictisitor. În al doilea rând editura ar fi trebuit să anunțe data (măcar aproximativă) de editare a celorlalte două volume din serie, pentru că ea nu este cu adevărat o trilogie, cât mai degrabă un roman mai mare împărțit în trei tomuri. Suspansul nu-și are sensul.

  • Recomandari

    Copilul fluviului (și probabil și restul seriei Confluenței) este scrisă pentru cei care apreciază un roman SF complex, lung.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro