bookblog.ro

Marile speranțe

Scris de • 6 September 2010 • in categoria

Titlu: Marile speranțe
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Numar pagini: 576
ISBN: 973-102-048-8

Marile speranţe într-o lume deznădăjduită

Frumuseţea unui sfârşit misterios cuprinde, adânc, orice formă de tristeţe pe care o trăiesc eroii unei cărţi. Spre deosebire de cărţile tehnice, care nu au un sfârşit concret, o carte începe cu o literă mare şi se termină cu punct. Iar Punctul din această carte este unul reconfortant şi de care ţi se face dor când auzi de Charles Dickens.

Marile Speranţe este o lucrare universală de proporţii medii, dar care reuşeşte să închidă în cercul ei multe, foarte multe minute de imaginaţie, emoţie şi talent. Am văzut în talentul lui Dickens puterea de a transpune clar, negru pe alb, atât calitatea clipei, cât şi un simţ ascuţit al umorului. Rar te mai fac azi cărţile să râzi...

Aşa cum învăţam în clasele de liceu, că „binele” nu este întotdeauna spre confortul eroului... Mi-a plăcut că lectura este structurată în capitole scurte, iar Charles Dickens ştie bine să sfârşească propoziţiile de la finalurile capitolelor astfel încât nu-ţi mai vine să laşi cartea din mână. Deşi lungă, cartea se mulează la aşteptările oricărui cititor însetat de noi intrigi şi noi învăţăminte.

Aerul Angliei de acum aproape 2 secole este rareori, dar bine comparat cu prezentul în care trăieşte eul narator. Astfel, se fac referiri la navele ce pluteau pe Tamisa, la situaţia teatrului vulgar, la regimul juridic al vremii, la calitatea oamenilor educaţi ş.a.

Prietenia, recunoştinţa şi dragostea, cât şi spaima, răutatea şi răzbunarea îşi găsesc locul în cele 59 de capitole. Personajele trăiesc, evoluează şi acţionează după ritmul propriu. Dintre acestea, merită amintite aici pe Joe, Wemmick, Harold, Estella, domnişoara Havisham, Biddy, Abel. Pip, personajul principal, trece prin toate fazele maturizării unui erou.

Dacă îţi faci speranţe că mai există cărţi pe care merită să le citeşti, trage cu ochiul la „Marile Speranţe” să guşti o iubire „de la grădiniţă”, să miroşi o „Anglie a secolului XIX” şi să trăieşti prin sufletului unui om care creşte sub ochii tăi.

Scris de Tudosă Mihai-Marian

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. anca giura spune:

      Dar pe Gwyneth Paltrow în film ai văzut-o? :)

      raspunde

    2. mishu88 spune:

      L-am văzut doar pe fermecătorul Ethan Hawke… :)) În orice caz, am văzut şi ecranizarea din 1946 care mi s-a părut mult mai fidelă, însă filmul de care actriţă ai pomenit mi s-a părut muuult mai… atractiv. :))

      raspunde

    3. Zina spune:

      Personajul cel mai izbutit al romanului este Uriah Heep, chiar daca(sau tocmai pentru ca)este un personaj negativ. La englezii cultivati a ajuns termen de referinta, cum e la noi Hagi Tudose, spre exemplu.Unul intruchipeaza ticalosul servil cu cei mari, celalalt – zgarcitul.

      raspunde

    4. Bogdan spune:

      @Zina

      Uriah Heep o fi un personaj izbutit, dar e din David Copperfield, nu din Marile Sperante. :)

      raspunde

    5. Zina spune:

      CORECT ! Mea culpa ! Nu mai fac, m-a luat valul :D

      raspunde

    6. Laloo spune:

      Foarte frumos spus! Cu acelasi sentiment am ramas si eu dupa ce am terminat cartea..si la fiecare capitol scriam un fel de rezumat intr-un carnet de lecturi. Nu-mi vine sa cred cate pagini mi-au ocupat:)), pentru ca nici mie nu-mi venea sa las cartea din mana si atunci , nu mi-am dat seama cum paginile rulau una dupa alta.
      Cat despre film, am vazut si eu ecranizarea din 1946, care da, e foarte fidela, numai ca mi s-a parut putin plictisitoare, iar actorii nu prea erau carismatici. In schimb, Ethan Hawke..yummy!, chiar daca e cu mult adaptata intr-k varianta mai moderna fata de carte.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro