0Autor: Agatha Christie
Rating:
Editura: Rao

Îmi vine greu să cred că voi putea citi vreodată un roman scris de Agatha Christie care să mă plictisească, care să nu mi se pară ireproşabil construit, care să nu mă atragă atât de puternic în lumea sa misterioasă încât să nu mă uit peste umăr bănuitoare, măcar pentru câteva zile, după criminali dubioşi sau indicii inedite.

În acelaşi timp, dincolo de admiraţia mea fără margini pentru iscusinţa şi perspicacitatea cu care Christie îşi zămisleşte neobosită fiecare poveste, mă găsesc într-o situaţie ingrată atunci când sunt nevoită să vorbesc despre un roman semnat de ea - oricare ar fi acesta - şi să îl încadrez în şablonul unei recenzii tradiţionale. Cum ai putea vorbi despre o alambicată istorie a unei crime fără să dai de gol indicii, fără să intri cu bocancii în sufletul poveştii?

Martorul mut face parte din seria de romane care îl au ca erou central pe legendarul detectiv Poirot şi este povestea unei crime dintr-o înstărită familie engleză. Poirot porneşte într-o călătorie pentru a descoperi misterul unei scrisori ajunse prea târziu la el. Când află că destinatara - care mărturisea în epistolă teama de a nu fi ucisă - a murit deja de moarte naturală, Poirot decide să afle ce se ascunde în spatele acestei coincidenţe.

Dar de îndată ce află de surprinzătoarele prevederi ale testamentului lăsat de apriga domnişoară Emily, Poirot descoperă că moartea bătrânei era aşteptată cu nerăbdare de o familie asemănătoare unor şacali ce aşteaptă ivirea unui stârv din care să se înfrupte. Şi pentru că fiecare are un motiv întemeiat să o vadă pe bătrâna domnişoară moartă, făptaşul este cu atât mai greu de identificat.

Secondat de fermecătorul Hastings, Poirot pune cap la cap o întunecată poveste de familie, având ca ajutor un "martor" neaşteptat: căţelul Bob.

Pierdut dedicaţie. Ofer recompensă!

Şi dacă tot am ajuns să vă vorbesc de Bob, trebuie să vă spun că romanul a fost dedicat lui Peter, câinele îndrăgit al Agathei Christie, un voios şi jucăuş Airedale Terrier. Am căutat îndelung această dedicaţie în ediţia în limba română a romanului, dar nu am reuşit să o găsesc.

Dacă Bob, neastâmpăratul terrier din roman, este sau nu martorul mut, rămâne să descoperiţi singuri. Dar Bob ne oferă un indiciu de o importanţă covârşitoare: în fiecare descriere a sa, în fiecare tabiet canin, lătrat vesel sau simplă apariţie, Bob dă de gol imensa dragoste a lui Christie pentru câinele ei.

Decalogul lui Knox

Martorul mut este un roman poliţist tradiţional până în cele mai mici detalii. Dacă ar fi să aplicăm Decalogul lui Ronald Knox, cele "10 porunci" ale romanului poliţist şi-ar regăsi cu uşurinţă reflectarea în romanul de faţă.

Criminalul lui Christie este prezent încă din primele pagini ale romanului, dar misterul ce învăluie fiecare personaj amăgeşte cititorul şi îl aruncă într-o pendulare continuă între posibilii suspecţi.

Ceea ce este reconfortant în lecturarea unui asemenea roman este siguranţa că nu vom fi recompensaţi cu un răspuns facil, o dezlegare cu accente supranaturale sau o soluţie neverosimilă. Realismul romanului este o calitate esenţială care ajută cititorul să se avânte pe cont propriu în a formula posibile piste care să ducă la criminal.

Hastings, naratorul romanului şi prietenul lui Poirot, cel care îl însoţeşte pas cu pas pe parcursul investigaţiei, este probabil personajul care oferă romanului o coloratură aparte şi cel care asigură cea mai viabilă legătură cu cititorul. Comic de naiv, de cele mai multe ori incapabil să sesizeze cele mai evidente indicii, Hastings este detectivul amator care ajută la accentuarea talentului intuitiv a lui Poirot.

Martorul mut este un roman remarcabil, plin de viaţă şi cu o acţiune punctată de o iubire tandră faţă de animale. Un clasic roman poliţist, impecabil construit şi cu un neaşteptat şi emoţionant happy-end.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan