bookblog.ro

Mic dejun la Tiffany

Scris de • 22 January 2007 • in categoria

Titlu: Mic dejun la Tiffany
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 160

(ediţia în limba engleză)

Mic dejun la Tiffany e o carte emoţională. O melodramă. Lectura la rece înseamnă o catalogare a cărţii la "ficţiuni uşurele", ceea ce poate fi şi nedrept, şi superficial: Truman Capote scrie aici despre lucruri imponderabile, care scapă analizei seci. Mare diferenţă între Capote din romanul Cu sînge rece şi cel de aici, o diferenţă sensibil marcată nu numai de tonul şi structura diferite, dar şi de aşteptările cititorului.

Nu este însă surprinzător. Interesul pentru singular, pentru unic există în amîndouă, la fel ca şi o curiozitate avidă în ce priveşte natura umană. În Mic dejun la Tiffany, perspectiva îndulcită şi nostalgică aduce în planul principal pe Holly Golightly, un personaj fermecător, naiv şi nestatornic, pe care naratorul a cunoscut-o cu cincisprezece ani înainte de a-şi începe povestirea. Am spune despre Holly, cea care semnează pe cărţile de vizită Holly Golightly: Călătoare, că este un personaj ideal, în felul său sofisticat şi aiurit, atrăgînd nu numai o suită de iubiţi în text, ci şi un număr considerabil de cititori şi interpretări în realitate.

Afecţiunea pe care i-o poartă naratorul - numit de ea Fred - conturează un portret incomplet şi seducător, dar se subordonează, de asemenea, unor teme generale: neputinţa, înstrăinarea, libertatea. Holly pare a căuta un loc căruia să îi spună "acasă", fără teamă că ar fi vizitată de un iubit neaşteptat sau de soţul părăsit, fără teamă că ar trebui să se înconjoare de lux ca să arate că există. De altfel, neştiind că există prin sine, călătoarea Holly caută surogate preţioase, ca să o confirme, să îi dea siguranţă. "Lucrul care mă ajută cel mai mult e să mă sui într-un taxi şi să mă duc la Tiffany. Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica."

În acelaşi timp, ea are certitudini candide şi reacţii cuceritoare, care o fac dirijor într-o cameră dezordonată, unde se adună bîrfele marelui New York, locuitorii săi cei mai excentrici, milionarii şi mafia, presa de scandal. Holly nici nu conştientizează dramele pe care le provoacă, pare a fi în trecere prin propria ei viaţă. În finalul cărţii, este greu de spus dacă şi-a găsit un loc al ei sau dacă imaginea idealizată s-a evaporat.

Calitatea de a pune pe cîteva pagini o reţea de sentimente şi întîmplări nu îi poate fi contestată lui Truman Capote: el reuşeşte într-o nuvelă să construiască o lume boemă şi crudă, cu tuşe romantice sau realiste, să surprindă relaţii în profunzime, să fixeze o clipă de graţie într-un cuvînt.

O recenzie de: Mihaela Butnaru

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 21 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. ionuca spune:

      Minunata recenzie, Mihaela! Pe mine m-a fascinat Holly Golightly. M-am indragostit de personalitatea ei, de independenta ei, de modul ei de viata :)

      raspunde

    2. Ana-Maria spune:

      Intr-adevar, de nerecunoscut Capote in Mic dejun la Tiffany fata de Cu sange rece. Diferenta uluitoare constituie tocmai dovada talentului sau, ambele opere fiind de referinta in stilul lor.
      Nu face nimeni recenzie la In cold blood? :)

      raspunde

    3. Spadez spune:

      intradevar o carte buna :-)!

      raspunde

    4. Mihaela spune:

      Nu mă tentaţi…:)

      raspunde

    5. Ana-Maria spune:

      Ce zici de o recenzie pe din doua? :P

      raspunde

    6. Mihaela spune:

      A, bună idee!(eu mi-aş zice mie să recitesc mai întîi ;) )

      raspunde

    7. Ana-Maria spune:

      si eu :) au trecut ceva ani de cand am citit cartea…

      raspunde

    8. billy spune:

      Cred ca puteti coopta chiar si un al treilea recenzent pentru ca “Alte glasuri,alte incaperi” o sa va surprinda cu un registru total diferit de cele doua romane sus-mentionate.Capote este cu adevarat proteic.

      raspunde

    9. Mihaela spune:

      Ai dreptate, billy, din cîte îmi amintesc, am fost vrăjită de “Alte glasuri…” Sunt foarte curioasă unde se întîlnesc părerile noastre.

      raspunde

    10. ionuca spune:

      Astept cu nerabdare recenzia la “Alte glasuri…” ca sa vad ce v-a placut voua asa mult la cartea aia :D

      raspunde

    11. billy spune:

      Nu mi-a mers.Speranta mea era ca in seara asta sa gasesc deja un comentariu liric al Mihaelei la “Alte glasuri..” (cred ca am sesizat bine apetenta ta pentru poezie) iar de la Ionuca asteptam cel putin o continuare a calatoriilor lui Holly (chiar semeni cu Audrey Hepburn in fotografiile de pe blog).Mie urma sa imi revina doar rolul brutei cu singe rece.
      Lasind gluma la o parte, imi cer scuze ca din lipsa de timp nu pot sa-mi spun parerea acum despre Capote, dar promit sa revin spre sfirsitul saptaminii.

      raspunde

    12. Mihaela spune:

      Nu ţi-a mers, fiindcă şi lirismul se spune regulilor. Bine că nu îţi revenea rolul scriitorului, fiindcă la el e mai mult sîngele rece. Te aşteptăm :)

      raspunde

    13. billy spune:

      Incerc sa ma feresc de un inceput banal dar nu pot trece peste sintagma “stilist desavirsit”.
      “Alte glasuri, alte incaperi” este o carte fierbinte,sau mai degraba o carte care arde.Miscarile incete ale personajelor, derularea lenta a actiunii, ascund de fapt pasiuni si patimi puternice.Ritmul epic este aproape vegetal, in schimb descrierile, asa-zis circumstantiale, sunt pline de o forta aproape organica.Incaperile conacului, cimpul, hotelul parasit din jungla sunt locatii fabuloase care isi depasesc cu mult conditia de simple decoruri.
      Firul rosu care strabate romanul este pierderea inocentei,sau chiar mai mult,macularea inocentei.Spre deosebire de alte romane initiatice,unde adolescentii ies intariti din incercarile pubertatii,personajele lui Capote ard prematur sau ramin la stadiul de ingeri.Poate chiar de ingeri ai raului precum cei doi criminali inocenti din “Cu singe rece”.
      Pentru ca am reusit prea putin sa sugerez tensiunea cartii incerc sa ma sprijin si pe cirja comparatista.Romanele gotice, despre adolescenti ale lui Julien Green?

      raspunde

    14. Mihaela spune:

      Numai pornind de la întrebarea ta aş începe să citesc romanele lui Green (ceea ce voi face, sper). Mulţumesc de sugestie.
      Cum e cu “Other voices, other rooms”: Cînd am citit-o în română, mi s-a părut fermecătoare, fără să pot da indicii despre ce este acest farmec. Acum, deşi nu am terminat de citit, mi se pare vrăjitorească. Poate din motivele de care spui: lentoare, forţa descrierilor. De fapt, în aceste decoruri rămîne mintea mea blocată, ceea ce e un semn ori al stilistului desăvîrşit, ori că sunt impresionabilă :)

      raspunde

    15. Pingback: Mic dejun la Tiffany » Carti

    16. Jean Bica spune:

      E o carte “calda”, personajul feminin nu poti decat sa o iubesti cu admiratie sau sa o urasti, dar cartea nu ai decat o singura alternativa: sa o citesti si sa ramai cu o senzatie placuta pentru scriitura.

      raspunde

    17. Eve spune:

      Capote e unul din scriitorii mei favoriti (alaturi de Steinbeck, Faulkner si Hemingway).
      Cred ca romanele de referinta ale lui Capote sunt: Cu sange rece si O vara de rascruce – ambele m-au impresionat teribil.
      Urmeaza apoi Alte glasuri, alte incaperi si Mic dejun la Tiffany.
      Si Muzica pentru cameleoni e un roman de povestiri interesant care confirma calitatile de mare stilist ale lui Capote.

      raspunde

    18. Pingback: My dear Holly and her breakfast at Tiffany′s « ANOTIMPURI ŞI ALTE IUBIRI DIN BUCUREŞTI

    19. mishu88 spune:

      Felicitări pentru recenzie! Am văzut şi ecranizarea din 1961, dar, ca de obicei, cartea bate filmul. S-a citit repede, acţiune a fost tot timpul, iar finalul cărţii demonstra, din nou, caracterul lui Holly.

      raspunde

    20. florentina spune:

      “Ordinea operatiilor” la mine a fost lectura cartii si apoi vizionarea filmului cu Audrey Hepburn, care e o legenda, dupa parerea mea. Cartea m-a fascinat realmente, apoi prestatia actritei a fost magnifica ..Multumesc mult pentru recomandari.Abia astept sa citesc. Voi reveni.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro