0
Editori: Michael Haulică, Horia Ursu
Rating:
Editura: Millennium Press
Anul apariţiei: 2009
332 pagini
ISBN: 978-973-88934-3-6

Nu este un secret că, de foarte multă vreme, proza scurtă pierde teren în faţa romanului. Acest fenomen trist este mult mai vizibil în literatura de nişă, în cazul de faţă fantasy şi science fiction, unde revistele dau faliment de douăzeci de ani încoace şi se refugiază, cu mai mult sau mai puţin succes, pe internet. Chiar şi antologiile editate de nume mari se descurcă greu, iar la sfârşitul zilei trebuie să acceptăm că seriile de romane se vând mult mai bine şi se promovează mai uşor (faci publicitate la primul, ai public pentru următoarele).

Această migraţie spre roman poate să facă numai rău unor genuri literare precum cel fantastic şi science fiction-ului, unde densitatea de idei este foarte importantă pentru evoluţia sănătoasă a speciei. Unor genuri care s-au născut sub forma povestirilor scurte din reviste, o asemenea mutare le-ar fi probabil fatală, de aceea editorii din toată lumea se încăpăţânează să ţină în viaţă revistele şi antologiile. La noi, primii printre asemenea editori se numără Michael Haulică şi Horia Ursu, a căror antologie, Millennium fantasy & science fiction s-a lansat luna aceasta.

Reacţiile mele la antologii sunt adesea adverse, deoarece editorii încearcă să înghesuie cât mai mulţi autori cu stiluri cât mai diferite, încercând să le ofere cititorilor o plajă de selecţie cât mai largă, iar multe dintre povestiri ajung să fie cel puţin dubioase, poate pentru că a scrie o poveste scurtă necesită un alt set de abilităţi decât cele întrebuinţate scrierii romanelor. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar fiecare dintre scriitorii prezenţi în antologia de faţă posedă un talent inedit pentru acest gen de proză. Cred că este şi meritul celor doi editori, care au ştiut exact ce să aleagă şi au ordonat perfect povestirile.

Două sunt povestirile care mi-au rămas imediat în minte şi mi-au făcut ziua perfectă. Prima este scrisă de Cory Doctorow şi intitulată sugestiv "Când sysadminii conduceau Pământul". Când o serie de atacuri teroriste devastatoare rad maim ulte oraşe de pe faţa pământului şi schilodesc autorităţile globale, o mână de ingineri IT din Toronto ţin serverele de internet în picioare şi încearcă să restabilească o nouă ordine globală. Povestea este spusă cu ajutorul jargonului inconfundabil de pe internet şi dă dovadă de un umor fin pe alocuri, analizând felurile în care această unealtă poate ajuta sau chiar distruge umanitatea. Nu pot să nu remarc dedicaţia şi îndemânarea de care a dat dovadă traducătorul, care a trebuit să se lupte cu un asemenea jargon pe alocuri de netradus şi totuşi a ieşit învingător.

Cea de-a doua povestire este "Da Vinci Înălţându-se", de Jack Dann, şi urmăreşte experimentele inventatorului italian în materie de aparate de zbor. Suntem transportaţi instant în Florenţa secolului XV, unde Leonardo este în mod misterios prieten cu un Machiavelli tânăr. Încercările inventatorului de a crea o maşină de zbor sunt însoţite de propria sa dramă interioară, iar geniul său este urmărit şi studiat cu atenţie. Într-o scenă memorabilă, Leonardo şi asistentul său Machiavelli se duc în piaţă şi cumpără mai mulţi porumbei şi şoimi, pe care îi eliberează apoi pentru a le urmări şi desena decolarea şi zborul. Finalul poveştii în lasă pe Leonardo nemulţumit şi chiar oripilat de invenţia sa, folosită de Lorenzo de Medici în scopuri războinice.

O altă povestire pe care nu pot să nu o remarc este "Crama lăutarilor" de Marian Coman, o povestire scurtă şi perfectă, ca o perlă scoasă din adâncuri. Printre scriitorii români din antologie se mai numără Dan Doboş, cu "Îngeri, ieşiţi din morminte!" (o povestire cyberpunk pe care am mai întâlnit-o şi în Gheorge, un om special), Sebastian A. Corn cu "Epidemia", Dănuţ Ivănescu şi povestirea sa "Gesta Kaenorum", şi nu în ultimul rând Livu Radu, care dă ca întotdeauna dovadă de un umor fin în "Eu te-am iubit, Paraschivo", unde Bucureştiul devine o Republică Autonomă Fotbalistică. M-am bucurat mult să văd asemenea povestiri scrise de autori români şi am căpătat un nou dram de speranţă în literatura autohtonă, iar în final nu pot decât să vreau mai mult.

Printre scriitorii nemenţionaţi până acum se numără Jeff Carlson, Richard Paul Russo şi John Scalzi, cu povestiri science fiction de calitate. Pot să spun cu conştiinţa împăcată că nu există nici o povestire slabă în această antologie şi că am descoperit câţiva scriitori despre care mă voi mai interesa în viitor, iar cei pe care îi ştiam deja nu m-au dezamăgit. După cum spune Horia Ursu în introducerea antologiei, "[...] comparând romanul cu proza scurtă, din punct de vedere strict literar, vom constata că, de multe ori, ruda săracă este net câştigătoare: mai multe idei raportat la numărul de pagini, mai multe imagini care rămân în minte cititorului, mai puţină umplutură". Prima antologie Millenium fantasy & science fiction excelează la toate aceste capitole - ce putem vrea mai mult? Eu o vreau pe următoarea.

Scris de Cristi Mitran