Titlu: Modista
Autor: Andrea Vitali
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Marina Loghin
Numar pagini: 415
ISBN: 978-973-102-253-6

”Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...”

M-am apucat într-o sâmbătă să meşteresc una, alta la calculatorul personal iar în timp ce rulau diverse operaţiuni m-am apucat să citesc Modista lui Andrea Vitali.. După primul capitol m-am convins deja că e o carte amuzantă, lejeră, perfectă pentru destinderea pe care mi-o doream în acea după-masă. Problema a fost că hard-diskul calculatorului a crăpat la un moment dat în timp ce eu citeam cufundat în situaţiile de tot soiul care aveau loc într-un orăşel italian. După câteva gânduri negre, nervi, telefoane date şi dureri de cap la gândul datelor pierdute, am reluat lectura. Când am terminat cartea, era deja aproape 1 noaptea iar eu calculatorul meu zăcea desfăcut şi neajutorat în mijlocul camerei.

Cred că până aici cartea e destul de evident că volumul e foarte adictiv, iar acest lucru se datorează în mare parte stilului autorului. Vitali scrie scurt, succint, sacadat, în capitole scurte dar concentrate şi de obicei nu trece o singură pagină fără să nu se întâmple ceva (comic).

Acţiunea se desfăşoară pe malul lacului Como, în Italia, cândva după cel de-al doilea război mondial. Vardistul Bicicli, în prima sa noapte înnecată în licori bahice în loc să se afle la post, lasă primăria nepăzită aşa că un grup de hoţi încearcă să dea o spargere. Hoţii vizau un magazin de lângă primărie însă le-a stat în cale... propria incompetenţă. Singurul care se prinde de planul hoţilor este caporalul Marinara care hotărăşte imediat, asemeni lui Pristanda: ”era vorba de o întâmplare gravă. Trebuia trezit mareşalul Arcadi, trebuia raportat imediat”. Râd eu râd, numai că Marianara este singurul personaj cu picioarele pe pământ sau, mă rog, în imediata apropiere a pământului. Tentativa de jaf animă spiritele din pitoreasca localitate, în care nimic nu se prea întâmplă de obicei, aşa că acesta devine momentul ca fiecare personaj aflat în slujba statului să-şi demonstreze utilitatea. Utilitate care stă sub semnul întrebării, începând de sus, de la primarul urbei şi până la măturătorul comunal.

Autorul mizează pe comicul de caractere şi de situaţii. Fiecare personaj este o caricatură şi fiecare îşi urmăreşele propriul interes. Chiar şi atunci când situaţia cere o abordare mai diplomatică şi o intervenţie solidă, tot interesele personale sunt cele care ies în faţă şi devin monedă de schimb pentru secrete, favoruri şi cumpărarea tăcerii. Primarul Balbiani se gândeşte doar la partidele sale de vânătoare în timpul întâlnirilor pe care le are cu localnicii, iar problemele pe care trebuie să le rezolve devin doar mici obstacole care stau în calea pasiunii sale. Marianara, pe de altă parte, trebuie să se ocupe de problema closetelor înfundate din cazarma carabinierilor, aceasta problemă reluându-se ca un soi de laitmotiv. Bicicli are o slujbă doar pentru că primarul a inventat un post pentru acesta şi de multi ori face exces de zel pentru a-i dovedi acestuia recunoştinţă. Nu îi reuşeşte mereu - de exemplu când pică testul practic pentru măturătorul comunal (testul constând în măturarea treptelor de la intrarea în primărie). Mareşalul Accadia este ocupat să-i facă curte modistei Montani, care se află mereu la vânătoare de bărbaţi.

Băiatul de bani gata Eugenio, ajuns jurnalist colaborator îşi droghează mama (mult prea conservatoare şi sufocantă) pentru a putea face vizite nocturne iubitei sale.

Şi tot aşa o ţine micul orăşel care pare pitoresc şi liniştit la suprafaţă, dar care ascunde secrete (amuzante), personaje de circ şi situaţii de tot felul. Nivelul umorului rămâne la un nivel constant, unul foarte accesibil de altfel. Nu vă aşteptaţi la umor fin, e destul de departe. E mai degrabă chiar grunjos uneori, însă întorsăturile de situaţii sunt cel puţin decente, câteva chiar reuşite, iar întâmplările vă vor ţine destul cu zâmbetul pe buze. Romanul e de-a râsu' plânsu' mai ales dacă o să vă daţi seama că aţi întâlnit personaje asemănătoare şi în viaţa reală.

• Plusuri

  stil lejer, întâmplări amuzante, twisturi decente, recomandat pentru relaxare

• Minusuri

  umorul rămâne undeva la un nivel accesibil, nu e vreo capodoperă umoristică

• Recomandari

  lectură de vacanţă, excelentă pentru relaxare după cum spuneam