bookblog.ro

Nebulon

Scris de • 3 September 2010 • in categoria

Titlu: Nebulon
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Numar pagini: 328
ISBN: 973-681-883-7

Nebulon este a doua mea întâlnire epică cu Ruxandra Cesereanu. Să vă relatez cum s-a desfăşurat, vorba vine, cea dintâi. Eram în anul întâi la Litere, în chiar minunata clădire cu bufniţe, subsoluri, mansarde, spirite şi curte interioară vegetal-umbroasă a facultăţii din Cluj. Era o pauză dintr-o lună mai, ne aflam pe holuri, când am simţit o rumoare ca a vântului printr-un lan de grâu verde: „Ia te uită, ştii cine e? E Ruxandra Cesereanu.” Iar Ruxandra Cesereanu trecea...ca prin aer, printre noi. Cu un zâmbet complice, cu o privire hipnotică, adiind cu nişte cercei exotici şi plutind într-un vag nor de indeniabil parfum. Măi să fie, ce mişto e să fii Ruxandra Cesereanu, mi-am zis.

N-am mai văzut-o niciodată de atunci, fireşte. O mai ghiceam uneori, în eter, în minunatele şi alchimicele seri de seminar mentorate de către Corin Braga. Dar iată că misterul ei mi-a fost în parte dezvăluit în cartea sa de proză, Nebulon. Nu am merite de mare chiromantă ori de hermeneută afirmând că am înţeles-o pe autoarea cărţii, în fine abia acum, intrând pe uşa secretă a acestei lecturi. Nu îmi arog niciun merit, de vreme ce însăşi Ruxandra Cesereanu lasă intenţionat uşa deschisă spre misterul fantasmelor şi al vieţii sale mentale. Unde aţi mai întâlnit de curând atâta sinceritate: „Nebulon pare să fie spovedania mea nedusă la psihanalist.”`(p. 228)

Himerica scriere Nebulon este integrată de înşişi editorii săi la secţiunea Fiction. Cam înşelătoare strategie, câtă vreme cartea se structurează mai degrabă ca un jurnal de vise, stări şi fantasme. Textul Ruxandrei Cesereanu este un text intens, mustos, dens de trimiteri livreşti la misterele eleusine, la Wim Wenders, Pasolini sau Van Gogh, literatura trubadurilor sau etnografia românească. Neîndoielnic, Ruxandra Cesereanu este o vrăjitoare a cuvântului, chiar dinainte de a se înscrie benevol în specia rarisimă a povestitorilor. Am descoperit şi aici, tema sa favorită şi niciodată epuizată a feminităţii ca stare fizico-mentală. Nu–mi propun să tratez acum trama psihanalitică şi onirică a cărţii. Voi aborda doar aspecte legate de tematica femininului, precum şi pe cele legate de stil.

Din poemele Ruxandrei Cesereanu ştim deja că, la dânsa, feminitatea apare ca o forţă care metamorfozează lumea. Tocmai pe când mă săturasem de inspectat statuile şi împăunările Femeii-obiect din evul meu, o redescopăr pe această scriitoare amintindu-mi că exista o vreme, un ev mediu, în care femeia deţinea în sine energiile magiei şi ale vrăjitoriei. Era un timp în care bărbaţii le aveau „pe ale lor”, iar femeile deţineau o fertilitate necontrolabilă şi îndeletnicirea vorbelor şi a gesturilor magice, meşteşugite. Din aceste departajări se năştea dorinţa vie de a se transfoma măcar din când în când unul în celălalt:

„Ci trupul meu în trupul tău răstoarnă-l ca pe-un dar
Din două trupuri un singur trup să fie plăsmuit cu har.”
(p. 215)

Profilul uşor cronografic al femeii-povestitoare-şi-născocitoare din carte îmi apare foarte clar: la început, o fetiţă curioasă şi extrem de jucăuşă, ba în urbe, ba în grădinile babiloniene din Sudul bunicilor. Mai apoi, o preadolescentă cu trăiri devorator de intense care practică alături de câteva prietene, pe terasa blocului, zborul oprit la timp din jocul „aruncă-te, nu te-arunca”. Căci: „măiestria acestui joc era aceea de a frâna perfect, exact la marginea parapetului, înainte de a cădea în gol”. ( p. 161) O intensitate a trăirii, nu-i aşa, care va fi recognoscibilă în livrescul scriiturii de mai târziu, în care autoarea plonjează şi frânează la timp. O tânără studentă care caută într-o tabără de folclor urmele nedispărute ale magiei româneşti. O tânără femeie practicând asceza şi extazul întâlnirii cu minunatul Corin Braga. O femeie-scriitor matură care reinventează în grota creaţiei livreşti licorile genovevelor şi rozaurelor de altădată.

Cât despre stilul intens şi textual-voluptos al Ruxandrei Cesereanu aş semnala plăcerea jocului de schimbare de nume, năstruşnicia autoironică („scriam o poezie aşa de sofisticată că şi mie mi se făcea părul măciucă”, p. 129) şi barocul fin al frazării:

„Ca farmazoană a acestei lumi încetinite, frânam viteza răsucind-o în bucle temporale coapte, tocmai bune să se topească în gura mea.”
(p. 152)

Sau „un lac cu nuferi negri, la care cel ce priveşte orbeşte, pentru că şi nuferii ajung până la urmă orbi de atâta negru.”(p. 162) Nu voi mai adăuga nimic aici comentariului la această carte intensă până la o indicibilă voluptate de lectură, asta şi pentru că analiza ei presimt că nu va fi de nimeni epuizată vreodată.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Asta înseamnă că ar trebui să scot din bibliotecă, în sfîrşit!, Naşterea dorinţelor lichide. E convingătoare recenzia ta.

      raspunde

    2. anca giura spune:

      Dar să vezi ce convingătoare e R.C… şi în poeme.:)

      raspunde

    3. anca giura spune:

      Ţin să adaug ultimei mele fraze din recenzie( intenţionat ermetice): mă refer la imposibila decelare a misterului unic al unei fiinţe vii, a imposibilei analize epuizabile a tainei personale. Pentru că scriitoarea afirmă că e vorba de o spovedanie…deci în carte rămâne definitiv un rest perpetuu de ,,adn“ personal.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro